Priza cu extractor


Atunci când am scris articolul despre prizele ceramice, la începutul acestui an, nu bănuiam că acesta va stârni interesul unui om care nu numai că a studiat mult timp prizele existente pe piaţa româneasca, dar care are chiar un brevet de invenţie în domeniu. S-a întâmplat ca domnul Silviu Ristea să citeasca articolul nostru si sa il aprecieze, invitându-mă totodată să fac o vizită pe pagina de internet unde îşi promovează invenţia în domeniul prizelor. Astfel, am aflat că în România se produc prize cu extractor pentru ştecher, iar brevetul pentru această invenţie aparţine unui român.

De când mă ştiu am avut o mare admiraţie pentru inventatori, in orice domeniu invenţiile nu fac altceva decât să contribuie la progresul omenirii, iar eu, poate şi datorită faptului că n-am încercat niciodată să inventez ceva (sau măcar să mă gândesc la faptul că aş putea să fac acest lucru cândva) mi-am “scos pălăria” în faţa acestor “creiere luminate”. N-am avut însă ocazia (şi plăcerea) de a cunoaşte  un inventator până în urmă cu vreo 3 săptămâni când domnul Silviu Ristea, inventatorul acestui extractor de ştecher, mi-a propus să-mi trimită câteva prize fabricate în România, după brevetul său, pentru a le “evalua”, atât din punct de vedere al eficienţei dispozitivului inventat de extractie, cât şi al performanţelor electrice. Am avut atunci ocazia să vorbesc pentru prima dată la telefon cu domnul Ristea şi am descoperit un om foarte jovial, cu o poftă teribilă de comunicare cu semenii săi, precum şi cu un bagaj de cunoştinţe care nu pot să facă decât extrem de interesantă o conversaţie cu domnia-sa. Mărturisesc (şi sper să nu se supere că dezvălui acest mic amănunt) că prima convorbire telefonică pe care am avut-o a durat exact o oră şi 23 de minute, fiind, până la momentul actual, cea mai lungă convorbire telefonică pe care am purtat-o vreodată. Bineînţeles că am fost extrem de măgulit de propunerea de a-i testa personal invenţia, întrucât eu sunt un om simplu, fără niciun fel de veleităţi de “mare specialist intergalactic” într-ale electrotehnicii, aşa încât nu puteam să nu fiu încântat de propunerea dumnealui.

Aşadar, într-o frumoasă dimineaţă însorită de început de iunie, m-am dus la oficiul poştal de domiciliu pentru a ridica  pachetul cu prizele trimise de domnul Silviu Ristea. Încă de când am desfăcut pachetul, mi-a plăcut aspectul lor “comercial”; părerea mea este că arată foarte bine şi se încadrează foarte bine în pretenţiile de natură estetică ale unei instalaţii electrice moderne (aici am avut o părere divergentă faţă de domnul Ristea, care mi-a mărturisit că  dumnealui este de părere că la capitolul estetică ar mai fi de lucrat). Am fost pur şi simplu uluit de simplitatea dispozitivului de extractive al stecherului.

    Cred că orice om care vede pentru prima dată o astfel de priză se gândeşte “Doamne, cum de nu mi-a trecut şi mie prin cap ideea asta”? Tocmai pentru că ideea este atât de simplă, cred că dispozitivul este şi foarte fiabil, întrucât nu prea văd ce s-ar putea defecta la acest extractor. Am fost avertizat că prizele sunt ceramice (asta cu referire directă la articolul meu în care combătusem acest material, dar în care scrisesem totodată că mă refeream la ceramica “ordinară” de cea mai proastă calitate existentă din abundenţă în magazinele noastre de profil) si chiar mi-a explicat si unul dintre motivele pentru care s-a folosit ceramica. Astfel am aflat că la început, după brevetarea invenţiei, aceasta s-a montat pe nişte prize cu corpul din material plastic, fabricate de o altă firmă faţă de cea care produce în prezent aceste prize. Corpurile din plastic ale prizelor aveau două variante : albe şi negre. Aflându-se la o expoziţie cu vânzare, domnul Ristea a observat că toţi cei care cumpărau prize doreau doar modelul cu plasticul alb, astfel că, la un moment dat, acestea s-au terminat, rămânând doar cele cu corpul negru. Un vizitator, dorind să cumpere o priză, a cerut una cu corpul alb, dar i s-a răspuns că nu mai sunt decât din cele cu corpul negru. Omul însă a insistat că el vrea “albă, din ceramică”, iar când i s-a explicat că şi cele albe sunt tot din plastic, omul a plecat fără să mai cumpere nimic. Din păcate, s-a dovedit prin această întămplare mentalitatea păguboasă a cumpărătorului român despre care am făcut vorbire în articolul nostru despre prizele ceramice.

          Pentru a fi totuşi obiectiv, trebuie să precizez că, după depăşirea momentului oarecum dezamăgitor când am constatat că priza cu extractor este din ceramică, la o examinare mai atentă am constatat că ceramica din care sunt confecţionate aceste prize este altceva. Avem de-a face cu o ceramică de o calitate destul de bună, cu rezistenţă mecanică superioară turcismelor de pe tarabe, cu o suprafaţă lucioasă. Mai important însă mi s-a părut faptul că lamelele de contact sunt prevăzute cu arcuri pentru menţinerea presiunii de contact, ceea ce, din punctul de vedere al electricianului din mine, este  ceva bine .

 Punctul slab al prizei consider că este la sistemul de conectare al conductoarelor, conectare care se face prin strângerea conductorului între corpul bornei şi vârful şurubului. În cazul conductoarelor de aluminiu, utilizarea acestui sistem prezintă un risc real de secţionare involuntară a conductorului chiar dacă cel care efectuează operaţiunea are “simţ de răspundere” la mână, deformarea se petrece iremediabil pe conductorul de aluminiu si, in cel mai bun caz, la urmatoare interventie vom constata sectionarea acestuia.

   Aşadar, după ce am studiat priza, a urmat partea a doua, adică punerea sa în exploatare. Am promis că voi încerca priza sa la cel mai puternic consumator electric din casă, care în cazul nostru este maşina de spălat. Aici a intervenit o mică problemă, am omis să spun că maşina de spălat are un circuit separat din tablou, realizat aparent prin canal de cablu şi prevăzut cu o priză de asemenea în montaj aparent, ori prizele trimise erau pentru montaj îngropat. În acest caz, am construit un fel de “adaptor” (cum l-am numit eu) dintr-o cutie de derivaţie din ABS cu dimensiunile 150 x 150 x 70 mm, pe al cărei capac am efectuat două decupaje. Într-unul din decupaje am montat prize prin fixare cu şuruburi si piulite M3 (renunţând totodată la ghearele de fixare în doză), iar în celălalt decupaj am montat un disjunctor diferenţial P+N de 10 A cu sensibilitatea de 30 mA (asta mai mult aşa, “de fiţe”, întrucât circuitul maşinii are la origine protecţie diferenţială). Până când a fost gata “adaptorul”, puştoaica mea de 7 anişori a fost mai mult decât încântată să se joace cu extractorul, “ţăcănindu-l” de zor, ocazie cu care i-am mai testat putin şi fiabilitatea.

 Întrucât în ziua următoare confecţionării adaptorului era program de “spălare a rufelor în familie”, abia am aşteptat să pun la treabă prize şi iată ce am constatat :

  • În timpul funcţionării maşinii pe ciclul de încălzire concomitent cu rotirea cuvei, maşina absoarbe curentul maxim de aproximativ 9 A. În acest interval am făcut mai multe opriri ale maşinii şi am verificat încălzirea bornelor ştecherul maşinii, am constatat pe de o parte că extractorul funcţionează ireproşabil la fiecare extragere a stecherului, iar pe de altă parte, că acesta nu se încălzeşte deloc, deci arcurile de la lamelele de contact ale prizei îşi fac treaba bine;
  • De aproape trei săptămâni, de când am montat adaptorul la maşina de spălat, de 2-3 ori pe săptămână, când utilizam masina de spălat, fac aceleaşi operaţiuni şi de fiecare dată constat că bornele ştecherului nu se încălzesc şi că extractorul il scoate fara probleme.

 Întrucât există o vorbă care spune că “dar din dar se face rai”, am dăruit şi eu la rândul meu din prizele trimise de domnul Ristea. Un coleg de serviciu a montat una dintre prize (îngropat de data asta) tot la maşina de spălat. Constatările lui sunt similare cu ale mele: extractorul merge “şnur” şi bornele nu se încălzesc. O altă priză am prezentat-o unei distinse doamne, proaspăt administrator la propriul său magazin gen “totul pentru casă”, doamnă care a fost atât de încântată de aceste prize, încât şi-ar dori să le comercializeze în magazinul său.

M-am bucurat sincer de dorinţa acestei doamne, pentru că m-am săturat să fim doar o piaţă de desfacere pentru produsele altora (de multe ori de o calitate îndoielnică), în timp ce idei valoroase ale unor români de genul domnului Silviu Ristea zac nefolosite. Mă doare sufletul când văd şi aud de inventatori români (ai căror invenţii ar putea să ne transforme în exportatori de produse, ducând astfel şi la crearea atât de mult-doritelor locuri de muncă) care se zbat ca peştele pe uscat, luptându-se cel mai adesea cu însuşi statul ai căror cetăţeni sunt, pentru promovarea şi punerea în producţia de serie a invenţiilor lor.

Cred că ar fi timpul acum să spunem celor care poate nu şi-au dat seama până acum la ce este bună invenţia domnului  Silviu Ristea, următoarele :

  • Extractorul de ştecher inventat este un dispozitiv care permite, printr-o simplă apăsare cu 2 degete a unor clapete situate de o parte şi de alta a locaşului ştecherului, ca acest ştecher să fie scos din priză, fără să mai fie nevoie de tragerea sa cu mâna; în acest fel se elimină aproape în totalitate situaţiile în care ştecherul se “smulge” din cablu datorită faptului că la scoaterea din priză unii trag direct de cablu. El nu are nicio legătură cu calitatea prizei, deci ar fi posibil ca în viitor să-l întâlnim şi în echiparea unor prize de calitate superioară;
  • Datorită acestui dispozitiv, nu mai este nevoie ca în timpul operaţiunii de scoatere a ştecherului din priză să se ţină priza cu mâna pentru a preveni smulgerea acesteia din doza unde este montată;
  • Datorită acestui dispozitiv se poate mări considerabil şi durata de viaţă a lamelelor de contact ale prizelor, cât şi a bornelor ştecherelor, deoarece se optimizează şi arcul electric care se produce la ruperea contactului dintre bornele ştecherului şi lamelele prizei în cazul în care consumatorul deconectat nu este prevăzut din fabricaţie cu un întreruptor, sau dacă utilizatorul omite utilizarea acestuia. Optimizarea ruperii arcului electric se datorează faptului că împingerea ştecărului afară din priză de către aripioarele extractorului se face întotdeauna pe o direcţie perpendiculară pe planul format de lamelele prizei, poziţie care este aproape imposibil de obţinut în cazul extragerii manuale a ştecărului. În acest fel arcul electric are o intensitate minimă.

NOTA VYS

Chiar daca în articolul de faţă ne-am propus să analizăm cu precadere invenţia domnului Ristea – extractorul ştecherului şi nu neapărat priza, imi permit sa am o parere putin mai nuantata decat colegul meu, Florin. Asa cum s-a spus mai sus, Florin a punctat faptul ca partea de ceramica ar fi ceva mai buna decat turcismele dar eu o consider a fi un real dezavantaj pentru produsul in sine. Dispozitivul de extractie, chiar daca ar mai fi putin de lucrat la partea estetica, in sensul ca putin lucrat la design ar face produsul mai putin butucanos, calitatea prizei ceramice este slaba comparativ cu acesta. Acest lucru il face sa piarda teren, portelanul este ceva mai rezistent (nu se sparge asa usor) dar conectarea conductorilor si modul de fixare al clemei in corpul ceramic sunt deficitare. As sugera alegerea altui tip de priza, chiar daca nu este ceramica pentru ca suntem totusi in anii 2012 si exista alternativa unor materiale palstice cu rezistenta suficienta pentru aplicatiile casnice si nu numai. Am verificat extractorul cu cele cateva tipuri de stechere pe care le-am gasit la aparatele din casa si functioneaza perfect, chiar ejecteaza stecherele mai mari la o distanta considerabila de priza, fiind necesar sa le prindem cu mana daca nu dorim sa cada prea repede. Un singur tip de stecher nu merge prea bine, in sensul ca nu este scos, este vorba de stecherul ingust de la uscatorul de par, acesta avand capetele tesite (forma literei „V”).

Pentru ca  nu mi-a placut priza ceramica si avand instalate in casa prize Legrand, nu m-am indurat sa fac schimbul integral si am zic sa inlocuiesc doar capacul prizei. Am desfacut capacul prizei si chiar daca cel cu extractor este ceva mai mic a acoperit foarte bine zona, lungimea este ceva mai mica.

Capacul cu extractor s-a potrivit de minune, acum are prinderea chiar cu doua surubele fata de un surub cat avea cel original. Este timpul sa facem primele teste, introducem stecherul si observam cum piesele de extractie se departeaza.

 

Apasam cu doua degete pe fiecare parte a prizei si stecherul zboara pur si simplu din priza, greu sa il prindem in poza iar dispozitivul de extractie revine la pozitia initiala.

 

 

Concluzia mea este pro dispozitiv de extractie, isi merita toti banii si justifica pe deplin efortul inventatorului. Avand in vedere experienta mea, ma intreb daca nu este o varianta de luat in seama ca dispozitivul de extractie sa fie comercializat separat decat sa fie asociat cu produse de o calitate medie, sub calitatea acestui dispozitiv.

 

La final, considerăm că prin publicarea acestor rânduri merită să dăm şi noi un mic ajutor în promovarea acestei invenţii româneşti, extrem de simplă şi eficientă. Cine ştie, poate peste câtva timp vom putea să vedem că acest dispozitiv echipează şi prize de o calitate superioară fabricate în România, pe care să le putem cumpăra din orice magazin. Totodata, vă invit să aflaţi mai multe despre inventatorul nostru, domnul Silviu Ristea şi extractoarele sale accesand pagina de internet http://prize-ceramice.ro

 

 


 

Vizualizari:10207

2 Comments on "Priza cu extractor"

  1. Matei Dorneanu | 4 mai 2016 at 22:57 | Răspunde

    foarte simplu si eficient dispozitivu de extragere, felicitari!
    as avea o propunere de imbunatatire daca imi este permis: introducerea unor arcuri astfel incat butuanele sa fie in pozitia deschis in mod normal
    asta ar crea o usurinta la introducerea stecherului in priza, ne mai fiind necesar sa se preseze acele triunghiuri ca sa gliseze butoanele

  2. E interesanta priza cu expractor.
    Asa cum ai spus sunt unele prize care au corpul din materiale plastice care rezista la temperatura la fel ca o priza ceramica. Acestea au aventajul ca poti ,,ciopli” din ele ca sa intre in dozele de aparat; pentru ca diagonala dreptunghiulul prizei e cu 1-2mm mai mare decit diametru dozei de aparat. Iar daca trebuie sa montezi o priza dubl sintro doza de aparat veche si care mai are si conductorul de intenc in ea atunci e o mare problema.
    A? mai adauga la cele spuse de florin in ca un punct slab al prizei duble: locul unde se face asamblarea corpului de prindere al conductorului cu cele doua lamelwe elastice. Am intâlnit la unele lamele ca aceasta roluire nu a fost temeinic facut incât acel corp se rotea fata de lamele. Asta face ca acolo sa fie un contact slab.
    A? posta o fotografie dar nu am cum

Lasă un răspuns la baboo Anulează răspunsul

Your email address will not be published.


*