.................

VYS in data de 13 februarie, 2013

Am placerea sa va prezint inca un articol despre realizarea unui semineu, experienta unui cititor al VYS Blog. Sunt impresionat si recunoscator pentru ca cei care citesc si gasesc un dram de informatie pe blog, sunt dispusi sa isi impartaseasca propria experienta. Aceasta stare de fapt ma bucura si ca autor al blogului, sunt multumit ca spiritul ce m-a indemnat sa creez acest spatiu este inteles corect si imbratisat de o parte din colegii de viata. Sa revenim totusi la tema articolului, realizarea semineului Mishu.

Ca la orice lucrare, incepem prin stabilirea locului unde se va amplasa semineul, de aceasta data pe coltul camerei. Dupa trasarea zonei se va trece la ridicarea zidariei ce va constitui soclul semineului. Acesta s-a realizat din caramida plina, recuperata, zidirea s-a facut cu un mortar preparat la fata locului, avand proportortiile 50% nisip, 50% ciment.

          Semineu Mishu 1 Semineu Mishu 2

Odata zidite picioarele viitorului soclu, realizam cofrarea necesara pentru placa de beton inclusiv micile zone boltite ale spatiului de depozitare. S-a utilizat plasa sudata de 8 mm cu ochiuri de 10 cm, plus bare de otel beton striat, PC52 de 10 mm. Turnam betonul preparat la fata locului si asteptam sa se usuce pentru a decofra si continua lucrarea.

          Semineu Mishu 3 Semineu Mishu 4

          Semineu Mishu 5 Semineu Mishu 6

Finisajul constructiei necesare pentru realizarea semineului s-a facut cu spalt de travertin avand grosimea de 3 cm, respectiv cu placi de travertin pe bancute. Placile de travertin au dimensiunea 35 cm x 60 cm si au fost lipite cu adeziv alb pentru placari cu piatra.

          Semineu Mishu 7 Semineu Mishu 8

Piese principala este focarul inchis, tipul Ferlux C 20 ce are o putere de 11 kW. S-a sezat focarul pe bancuta si s-a centrat, apoi au fost inchise partile laterale tot cu caramida plina zidita si placata ulterior cu acelasi spalt de travertin. Racordarea la cosul de fum existent s-a realizat cu ajutorului unui tub flexibil cu diametru de 160 mm. In exterior sunt 2 cosuri de fum separate, cu inaltimea de 6m, unul pentru centrala si celalalt pentru semineu.

           Semineu Mishu 9 Semineu Mishu 10

           Semineu Mishu 11 Semineu Mishu 12

Pentru izolarea peretilor din spatele focarului si hotei s-au utilizat placi de vata minerala bazaltica, caserate cu folie de aluminiu si avand grosimea de 5cm. Imbinarile acestora s-au facut cu banda dubluadeziva din aluminiu.

          Semineu Mishu 13 Semineu Mishu 14

Hota este prevazuta cu 3 (trei) grilele de evacuare a aerului cald si au dimensiunile 17 x 30 cm. Sunt achizitionate din comert la pretul de 30 euro bucata. Pentru inchiderea hotei s-au utilizat placi de gipscarton rezistente la temperatura, cu grosimea de 12,5mm. Ulterior, suprafata a fost gletuita cu un strat de adeziv CM17 si un strat de glet. Finisajul este facut cu Grassello di Calce, o stucatura naturala pe baza de calciu care rezista foarte bine in conditiile date.

                     Semineu Mishu 15 Semineu Mishu 16

          Semineu Mishu 17 Semineu Mishu 18

Semineul incalzeste doar livingul dar avand in vedere randamentul obtinut, cred ca incalzeam si camera alaturata dar acum este tarziu sa modific. Poate intr-un viitor nu pera apropiat dar ramane de vazut!

Un sumar al principalelor cheltuieli realizate pentru executia lucrarii:

- 1500 lei focar

- 180 lei / mp de travertin

- 150 lei spaltul de travertin

- 130 lei tubul de horn

- 90 euro grilele

- 100 lei izolatia din vata bazaltica

- 30 lei banda adeziva de aluminiu

- 27 lei adezivul alb pentru piatra

- 60 lei sacul de CM 17

Aceasta a fost prezentarea lucrarii, primul meu semineu pe care l-am facut si care functioneaza perfect, nu afuma si nu am alte probleme. Este posibil sa fi facut cateva greseli,probabil se vor gasi ochi critici, dar am incercat pe cat posibil sa respect si sa pun in practica toate informatiile gasite, inclusiv cele de pe VYS BLOG.

M-am alaturat si eu celor care au impartasit informatii si propria experienta, sper sa ajute.

 

Autor: Mishu

Vizualizari:7282

Tags: , ,

VYS in data de 3 februarie, 2013

 PARTENER VYS BLOG pentru

LUCRARI IN DOMENIUL INSTALATIILOR ELECTRICE

 

Incepand cu data de 1 februarie 2013, VYS Blog va pune la dispozitie serviciile unui nou partener in domeniul INSTALTIILOR ELECTRICE in zona Petrosani si imprejurimi.

Va punem la dispozitie servicii de proiectare, executie, service, intretinere instalatii electrice interioare (tablouri de distributie, aparataje, trasee conductoare, corpuri de iluminat, doze), in montaj aparent, ingropat sau in scafe) dupa cum urmeaza:

- identificare defectelor la instalatii electrice;

- modificari sau extinderi ale circuitelor electrice;

- montarea sau schimbarea (inlocuirea) tabloului electric;

- inlocuirea si montarea intrerupatoarelor;

- inlocuirea si montarea corpuri de iluminat;

- inlocuire si montare prize;

- executie circuite electrice noi, atat la interior cat si la exterior;

- schimbarea conductoarelor electrice existente la apartamente si case

- alte lucrari electrice

Alaturi de executia efectiva a lucrarilor aferente instalatiilor electrice pe care doriti sa le realizati sau sa le reparati, asiguram consultanta privind solutiilor de care aveti nevoie, dimensionare elementelor componente necesare realizarii circuitelor electrice conform cerintelor, suport in alegerea produselor de care aveti nevoie.

               schimbare tablou 1 Montare aparataj 7

Asadar, daca locuiti in Petrosani sau imprejurimi, apelati la domnul Muresan pentru lucrari de interventie asupra instalatiilor electrice existente sau realizarea unora noi, consultanta sau un simplu sfat autorizat. Puteti transmite solicitarile dumneavoastra atat prin intermediul formularului de contact VYS Blog cat si direct domnului Muresan, la numarul de telefon 0723.70.92.39 sau adresa de e-mail flomavon2002@yahoo.com .

Vizualizari:2538

Tags: , , , ,

VYS in data de 1 februarie, 2013

Dupa multe ore petrecute in fata calculatorului pentru documentarea necesara in vederea construirii unei bucatarii de vara in gradina, a venit si vremea sa va prezint mica mea realizare. Este vorba de o bucataria de vara ce contine in principal un gratar, o chiuveta, o plita si un cuptor. Intreg ansamblul este construit din caramida plina recuperata cu  dimensiunea de 240 x 115 x 63mm si caramida speciala pentru cuptoare cunoscuta sub numele de caramida refractara (samota). Pentru protectia impotriva intemperiilor am adoptat un acoperis pe schelet din lemn cu invelitoare din tabla cutata de culoare rosie.

Inainte de a trece la prezentarea etapelor parcurse pentru realizarea bucatariei, sa facem prezentarea materialele de baza care s-au folosit:

  • Caramida plina circa 450 bucati
  • Caramida refractara circa 110 – 120 bucati
  • Ciment pentru fundatie 6 saci si pentru placa 2 saci – in total 8 saci
  • Liant multibat circa 7 saci
  • Plasa sudata de 6mm – 2 bucati 2 x 5m
  • Accesoriile – chiuveta, plita , usa plita , usa cenusar, gratar focar , cuptor
  • Bile brad pentru acoperis – 4 bucati cu lungimea de 3 m
  • Scandura trasa circa 8 mp
  • Tigla de tabla circa 8 mp
  • Vopsea lac colorant – 5 cutii
  • Accesorii acoperis: carlige jgheab 6  buc; jgheab 4 m; burlan 2 m; parazaperi 2 x 2 m

Acestea fiind zise, sa prezentam proiectul de la primele ganduri si schite la primul foc.

   proiect gratar dimensiuni grata

Avand proiectul gandit, trecem la prima faza a executie – realizarea fundatiei. Greutatea constructiei este considerabila si am decis ca o adancime de fundare de circa 60 – 70 cm la o latime de 20 – 30 cm, este suficienta pentru a prelua solicitarile induse. Fundatia a fost realizata din beton ciclopian pentru a face economie de material, am inglobat pietre de rau si bucati de beton curatate in prealabil, se pot folosii intr-un procent maxim de 50%. Peste fundatie am turnat o placa de beton armat cu plasa sudata de 6 mm si cu o grosime de 15 cm, mare grija se va avea la panta care se da pentru a se scurge apa spre exterior si sa nu balteasca in jurul constructiei.

   Fundatie gratar 1 Fundatie gratar 2

Dupa uscarea placii de beton turnata peste fundatie, trasam suprafata si ne apucam de zidarie. Picioarele sunt realizate din zidarie simpla pe o singura caramida, mare atentie in zona arcadei, la zonele in de sprijin ale acesteia.  Pe perioada cat mortarul se usuca  incercam sa ne descurcam cu un gratar mai modest.

   Placa beton fundatie Zidarie picioare gratar

   Arcada gratar Zidarie gratar

Pasul  urmator este realizarea cofrajului si  turnarea placii peste zidarie, avem grija sa lasam golul necesar pentru chiuveta. Aici am vazut ca sub gratar zona se termina urat cu placa de beton si am decis sa fac un buiandrug drept, am asezat caramizile la o distant de 1 cm intre ele pentru a avea loc betonul apoi sau umplut rosturile ramase.

   focar plita montare plita

Pana sa uscat placa am lucrat la plita, focarul s-a realizat cu caramida refractara si ca adeziv am folosit pamant amestecat cu apa si putin nisip. Mare atentie la sculele care le folositi, fara un polizor unghiular si disc diamantat pentru beton nu puteti sa faceti nimic pentru ca sunt foarte  multe taieturi, eu am consumat 3 discuri deoarece caramida refractare se taie foarte greu .

Scule

La gratar trebuie avut grija la protectia placi de beton impotriva caldurii, pentru asta am asezat peste placa un rand de caramida refractara groasa pe care al lipit-o cu pamant de soba apoi am continuat zidaria gratarului. Am realizat gratarul in intregime din caramida refractara , dar nu este cazul sa exagerati daca nu aveti caramida. In rosturi, pe amblele laterale, am montat doua randuri de cornier de 30 x 30 mm care vor sustine gratarul efectiv. In continuarea gratarului s-a inceput zidirea cuptorului.

   gratar sine gratar

   cuptor arcada gratar si cuptor

Cuptorul este realizat din caramida normala si va avea propiul cos de fum. Cateva imagini din interiorul cuptorului si cu ridicarea cosului de fum, care in partea superioara va fi comun gratarului si cuptorului.

   spate cuptor spate cuptor1

   cos cuptor 1 cos fum 1

Dupa finalizare cosului de fum am ales un disc pentru a face capacul de protectie al cosului.

        capac cos 1 capac cos

Continuam lucrarea incepand lucrul la acoperis, decojim bilele de brad care vor fi protejate de soare puternic pentru a preveni craparea. Toate elementele din lemn au fost vopsite cu ulei de in apoi cu lac colorant (mahon si pin), pe bilele din brad am dat cu lac incolor.

   acoperis bucatarie 1 acoperis bucatarie

Dupa terminarea acoperisului trecem la detaliile care sunt foarte importante, si anume usa de la locul de depozitare. Usa s-a realizat din lambriu de stejar si a fost montata cu 2 balamale din fier forjat.

        balanta usa depozitare

Dupa o vara de lucru la proiectul mai sus prezentat sunt foarte multumit de ceea ce a iesit si incurajez  pe toata lumea sa isi imbunatateasca confortul personal cu mici trucuri care pot aduce multa bucurie si multumire de sine.

   accesorii bucatarie vara 6

Consider ca materialele de informare se pot gasi foarte usor, dar aveti mare grija in unele situatii daca nu sunteti dispus sa investiti timp si efort alaturi de pasiune, apelati la ajutorul unui specialist.  Sincer, va spun ca prin lucrarea pe care am realizat-o am schimbat fata gradinii, acum are un aspect de care sunt foarte multumit , desi nu este inca terminat definitiv. Astept cu mare nerabdare primavara pentru finalizarea proiectului adica realizarea placii gratar pentru care am si pregatit o plasa sudata de 8mm, placarea blatului de lucru cu granit si racordarea la apa a chiuvetei si finisarea caramizilor.

   bucatarie vara 1 bucatarie vara 3

   bucatarie vara 4 bucatarie vara

Aceasta fiind istorie micii mele bucatarii de vara, va urez bafta la proiectele pe care vreti sa le realizati si inca mai aveti timp sa va ganditi la ceea ce vreti sa faceti pana la venirea  primaverii.

 

Autor: ing. Budescu Florin

Telefon  076 51 50 617

 

Vizualizari:6981

Tags: , , ,

VYS in data de 22 ianuarie, 2013

Din seria articolelor puse la dispozitie de Ciprian, va prezint amenanajarea unei camere. Punctul de plecare al amenajarii nu a fost definit de la bun inceput, totul a fost dezvoltat pe parcursul celor 3 luni in care s-a realizat micul proiect.

Situatia initiala avea o imagine destul de comuna, nimic demn, mobilierul vechi de zeci de ani, zugraveala veche, cum spunea cineva, “toate-s vechi …”

             Amenajare camera 1 Amenajare camera 2

Camera respectiva este prevazuta cu acces catre balcon si cum lipsa spatiului se simte in aproape orice locuinta, am hotarat sa elimin usa si fereastra de acces catre acest spatiu apoi sa inchid balconul cu tamplarie termoizolanta si sa il inglobez in spatiul camerei.

             Amenajare camera 3 Amenajare camera 4

Dupa demolarea partial a parapetului de sub fereastra au urmat lucrarile de izolare a suprafetelor ce comunica cu exteriorul. Fara astfel de masuri lucrarea va fi un esec total pentru ca pierderile de energie vor fi imense iar sistemul de incalzire nu va face fata,prin urmare ne vom confrunta cu probleme legate de condens si mucegai in tot spatiul balconului, lucru nedorit. Pentru inchiderea balconului, este recomandata o tamplarie din PVC superioara, de exemplu profil PVC cu 5 camere si geam termoizolant cu trei foi de sticla.

             Amenajare camera 5 Amenajare camera 6

Dupa repararea tuturor suprafetelor si pregatirea  pentru aplicarea finisajelor am hotarat ca pe pereti sa lipesc tapet, acesta din simplul motiv ca este un finisaj relativ ieftin, il pot aplica singur si se poate intretine mai usor, nu in ultimul rand  a contat si impactului vizual pe care il are. Parchetul si mobilierul au fost alese in culori inchise iar tapetul de un rosu destul de apasator insa, trecand peste efectul psihologic ce poate fi dezastros dintr-un anumit punct de vedere, eu am o senzatie senzatia de cald si ma impac bine cu acest design putin mai ciudat.

                       Amenajare camera 7 Amenajare camera 8

            Amenajare camera 9 Amenajare camera 10

In cateva cuvinte si fotografii, aceasta este mica poveste despre amenajarea camerei lui Ciprian, simplu si provocator as spune.

 

 

Autor:  Ciprian Grancea

Vizualizari:2906

Tags: , , , ,

VYS in data de 8 ianuarie, 2013

O mica poveste legata de realizarea unui mic sifonier sau amenajarea unui spatiu cunoscut cu ceva vreme in urma sub denumirea de “debara”  (dimensiuni inchidere 1300 x 2500 m).

Trebuind amenajata aceasta mica zona a respectivului apartament, un mic spatiu rezultat dupa demolarea fostei debarale, am pus mana pe un creion, m-am inarmat cu rabdare si am incercat sa scot la capat lucrarea.  Initial am incercat o comanda de mobilier pe dimensiunile spatiului, am dat cateva mailuri la firme de profil dar pretul oferit a fost exagerat, cifre de ordinul 1500 lei nu erau avantajoase.

Depasind momentul ofertelor, inarmat din cap pana in picioare cu tupeu si incredere in propriile forte,  am decis sa  construiesc eu intregul ansamblu – un ansamblu din PAL de 18 mm cu usi glisante montate pe sistemul PKM 80.

Primul pas a fost identificarea unui furnizor pentru partea de PAL, debitarea si cantuirea elementelor.

                     debara 1 debara 2

Odata ajuns acasa am taiat fosta  sufrageria,  model “Ileana”, productie 1973 apoi am facut  din ea rafturile interioare iar peretii au fost decorati cu tapet. Partea inferioara va fi amenajata pentru depozitarea pe polite iar partea superioara pentru umerase.

          debara 3 debara 4

Ansamblarea a fost destula de facila, sistemul de glisare fiind usor de montat de oricine are putina pricepere si ii place sa mestereasca. Calitatea ansamblului si a siliconului din roti ma face destul de bucuros de alegere , vom vedea cum se comporta in timp.

          debara 5 debara 6

                    debara 7 debara 8

Dupa montarea sistemului de glisare a usilor ansamblul capata dimensiunea finala, nu a fost prea greu daca vrei.

                   debara 9 debara 10

                   debara 11 debara 12

La sfarsit de lucrare nu pot decat sa constat ca am economisit circa 250 de euro cu micul meu proiect, asta intr-o varianta aproximativ identica cu ceea ce doream sa realizez cu respectivele firme.

 

Autor:  Ciprian Grancea

 

 

Vizualizari:3137

Tags: , , ,

VYS in data de 5 decembrie, 2012

La sugestia unui cititor al blogului si cu ajutorul dumnealui, va prezint o idee de realizarea unei rame pentru oglinda de zi cu zi, utila mai ales doamnelor si domnisoarelor. Este o rama ceva mai greu de realizat si necesita prelucrari mai dificile insa cei pasionati pot lasa libera imaginatia si transpira putin.

Pentru realizarea ramei avem nevoie de urmatoarele materiale:

3 bare de fier forjat amprentat la 1,5 m ;

2 ornamente din fier forjat;

2 modele mici fier forjat

2 modele mari fier forjat

400 g electrod subtire

1 bucata panza flex

200 g vopsea alba si neagra

100 g adeziv Mamut

aprox 2 metri patrati oglinda

 

Dupa achizitia materialelor vom realiza debitarea barelor la dimensiunile necesare si le vom suda, de aceasta data s-a ales o forma mai revolutionara … dreptunghiulara. Modelele din fier forjat le amplasam dupa preferinta.  Dupa sudarea elementelor se bate zgura si se curata cu flexul. Intreg cadrul realizat se slefuieste usor cu smirghel apoi se sterge cu  diluant si se vopseste dupa preferinta.

 

Pentru vopsire se poate utiliza varianta clasica cu pensula sau daca spatiul va permite, se va utiliza vopsea la spray. In acest caz s-a vopsit cu pensula.

 

 

Oglinda se fixeaza  in perete cu dibluri, avand in prealabil executate gaurile de prindere pe rama din fier forjat. Exista si alte variante de fixare mascate insa nu ne-am obosit de aceasta data, preferand varianta mai putin moderna.

La final, montam oglinda in spatiul unui hol sau unei camere. De aceasta data va fi amplasata in camera renovata, amenajare ce va fi prezentata intr-un articol separat.

                

 

Autor:  Ciprian Grancea

 

 

Vizualizari:2687

Tags: ,

VYS in data de 12 noiembrie, 2012

De aceasta daca va prezint o solutie de realizare a unui semineu, il numim semineu Popescu, dupa cum spunea dumnealui s-a inspirat din articolele de prezentare existente pe blog, ii multumim pentru ca citeste micul nostru blog si mai ales pentru ca a decis sa ne impartaseasca experienta proprie.

Sa trecem la prezentarea efectiva a lucrarii, ca date initiale avem stabilita zona unde vom construi semineul, cosul de fum exista insa necesita eliminarea zonei inferioare pentru a ajunge la cota necesara. Incepem partea ce implica mizerie si praf, spargerea tencuielii, zona de caramida din care este realizat cosul de fum, amenajarea soclului cu luarea masurilor de protectie impotriva mizeriei iminente. Focarul a fost achizitionat din Hornbach insa v-as recomanda sa prospectati foarte bine oferta din magazine tinand cont ca “am dat peste un om, asa de bun la suflet, care imi vindea un focar Ferlux de 12 kW la pretul de 2150 lei” Normal ca acelasi focar l-am gasit tot in Hornbach la 1600 lei, probabil si el il achizitiona mai intai tot de acolo si mi-l vindea mie.”

                  

Dupa cum se observa, pentru realizarea soclului s-au utilizat blocuri de zidarie din BCA si apoi caramida refractara. Initial, pe zona trasata s-a egalizat suprafata turnand un mic bloc de beton. Dupa zidirea blocurilor de BCA si a caramizii refractare pe cele trei laturi, s-a turnat mica placa armata pe zona corespunzatoare fundului focarului. In acest fel, pe exterior se observa doar caramida si nici o urma de suprafata din beton sau placata cu alt material.

S-a asezat focarul pe pozitie si s-a fixat racordul de evacuare a gazelor de ardere. Acest racord de evacuare, flexibil, este achizitionat la pretul de 200 lei/m si s-a etansat imbinarea pe focar si pe cosul de fum cu silicon rezistent la temperatura. Pe zona din spatele focarului, pe perete, s-a izolat cu placa de silicat de calciu.

                   

Peretii exteriori au fost ziditi tot din caramida refractara. Se poate observa din poze ca nu am mai turnat boiandrug ci am folosit tije de otel beton striat pe care le-am incastrat in zidarie. Deasemenea, la ridicarea zidariei s-au folosit prezoane (din loc in loc) pentru a rigidiza structura prin prinderea de perete. Spatiul interior intre focar si zidarie este de circa 10 m pe toate partile. Ca adeziv de zidarie s-a utilizat mortarul clasic deoarece cu praful de samota am constatat ca se intareste foarte greu si uite asa am renuntat la el. In continuare, pentru zidarie am preparat un amestec de nisip si ciment alb (2 nisip la 1 ciment) pentru a ramane rosturile de culoarea alba.

Scheletul hotei este realizat din profile metalice pentru gipscarton, in principal profile UD30 iar pentru cele doua zone laterale din fata doua bucati de profile CD60. Pe aceasta structura metalica s-a placat direct cu materialul izolator din placi de silicat de calciu, pentru a respecta recomandarea ca temperatura pe fata exterioara a hotei sa nu depaseasca 40-50°C. Pretul placilor de silicat de calciul a fost de circa 80 lei/mp.

                     

Un alt aspect pe care il consider important in cadrul hotei, constructia de caramida. Am inaltat-o mai sus decat muchia superioara a focarului pentru a marii volumul de aer cald. Dupa cum se vede in poze, cosul de fum este construit in casa si incastrat in hota, ceea ce consuma ceva spatiu. S-a facut primul foc pentru a vedea cum se comporta etansarile cosului si a arde eventualele urme de materiale din procesul de fabricatie, ce pot genera putin fum.

Dupa aplicarea placilor de silicat de calcou pe toate suprafetele hotei, s-a adaugat placa din gipscarton normal (alb), s-au finisat rosturile apoi vopseaua lavabila.

                  

                 

Grila aer cald principala este pozitionata central si a fost achizitionata dintr-un magazin de bricolaj. Gaura de admisie aer rece nu a fost uitata desi am uitat eu sa fac poza.  Nu stiu exact suprafata, dar este de aproximativ 700 cmp.

                  

Pe zona de soclul s-a realizat placarea cu piatra murala. Partea superioara a zidariei am aplicat o placat de granit/composit, ceva de acest gen, confectionata la o firma in Timisoara.

         

Semineul nostru este gata de utilizare, ramane doar sa il testam la capacitate  maxima.

                  

Fantele de aer cald din partea superioara se vad in poze si nu prea . Pe langa grila de aer frontala, mai sunt doua directionate in sus – in stanga si dreapta hotei. Camera in care este montat semineul este foarte inalta si « comuna » cu mansarda. Am incercat in felul acesta sa « arunc » cat mai putina caldura sus, ceea ce am si reusit. La fanta frontala am construit si un deflector la 40/45 de grade (pe  lungimea ei). Am facut asta dupa ce am observat ca aerul cald tot cam in sus se duce (ceea ce nu este gresit dupa legile fizicii), insa cu acest deflector poate il mai conving sa treaca si prin camera.

Aceasta ar fi povestea constructiei micului meu semineu. Dupa primele primele focuri, si anume pana se arde focarul si racordul am avut parte de niste mirosuri super. Inca nu am scapat de ele in totalitate, insa sunt mult mai reduse. Caldura, cum am mai spus, se cam duce in sus insa ramane de vazut dupa o folosire a semineului la o capacitate normala, pana acum fiind facute doar cateva focuri micute.

Pentru orice alte detalii va stau la dispozitie, la fel si in cazul unor indicatii sau comentarii legate de realizarea constructiei. Voi fi deschis oricaror discutii constructive. In inceheiere, sper sa va ajute informatiile prezentate si, inca o data, toata stima pentru ideea acestui blog.

Vizualizari:7443

Tags: , , ,

VYS in data de 1 noiembrie, 2012

Eram la o plimbare cu scop pur informativ intr-un targ de constructii si amenajari. Nu era cine stie ce agitatie si oarecum dezamagit de paleta de expozanti, ma plimbam agale printre standuri. La un moment dat privirea zareste un stand cu specific electric, un mic pliant adaposteste o punguta cu cateva piese din plastic. Curios din fire, ridic pliantul si citesc cateva randuri, uitandu-ma interesat spre piesele din plastic de diverse culori. Constat ca este vorba de povestea unor conectori pentru realizarea instalatiilor electrice, punguta cuprinzand cele cateva tipuri de conectori si o bucata de conductor din cupru.

Pentru ca este o solutie interesanta si care ne poate scapa de multe problema in realizare unor lucrari de renovare, reparare sau chiar in executia unor noi instalatii electrice, am spus ca merita sa realizam o mica prezentare a produselor. Asadar sa vedem cateva detalii despre conectorii compacti WAGO.

 Conectorii din noua serie 2273 sunt disponibili in 5 variante constructive avand culoare unica, in functie de dimensiuni: alba pentru 2 conductori, portocalie pentru 3 conductori, rosie pentru 4 conductori, galbena pentru 5 conductori si gri pentru 8 conductori.

Din punct de vedere al tehnologiei de contact, conectorii sunt prevazuti cu o clema cu arc din otel inoxidabil, asa cum se poate observa in detaliul oferit de producator.

Tot din informatiile de prezentare aflam ca acesti conectori sunt cu 51% mai compacti fata de seria anterioara, WAGO 273, permit conectarea unor conductori rigizi cu sectiuni diferite aflate in intervalul 0,5 – 2,5 mmp, suporta o tensiune nominala  de 450 V si un curent nominal de 24 A. Parte din conector este realizata dintr-un material transparent astfel incat se poate controla vizual gradul de insertie al conductorului, totodata existand posibilitatea de a testa circuitele prin orificiul de acces prevazut la capatul conectorului.

Sa vedem care sunt pasii pentru montarea conectorilor compacti WAGO. Primul pas il reprezinta alegerea tipului de conector necesar aplicatiei noastre si a conductorilor. Acestia din urma se vor desizoleaza pe o lungime de 11mm asa cum se poate observa in foto si vom introduce conductorul pe unul din orificiile de intrare ale conectorului. Operatiunea se poate efectua doar cu mana insa este mai greu la sectiuni mici ale conductorului, datorita rigiditatii scazute insa putem face operatiunea utilizand un cleste potrivit.

               

 Se introduce in totalitate partea desizolata a conductorului, se repeta operatiunea pana la umplerea tuturor orificiilor conectorului.

                

Exista posibilitatea de a demonta/desface conectorii daca avem nevoie sa intervenim la instalatia electrica, operatiunea se face in ordine inversa celei de montare. Se tine de conector si se va rasuci usor de cablu, tragand in acelasi timp usor pentru a-l scoate din conector. In urma acestei operatiuni, pot sa apara urme pe circumferinta conductorului, din aceast a cauza va recomand sa indepartati acesta zona daca se va reutiliza conductorul.

Conectorii pot fi utilizati cu succes in toate dozele de conexiuni pentru prize/intrerupatoare, in doze de derivatie sau tablouri electrice. Pot fi utilizate ca atare sau pot fi montati pe sine specifice, exemplele sugestive pot fi vazute in foto din pliantul oferit de furnizor. Asteptam impresii de la cei care i-au utilizat efectiv.

 

Actualizare 1 – am adaugat doua poze cu clema desfacuta din interiorul conectorului

                 

In loc de final …  conexiuni durabile !  

 

Vizualizari:6065

Tags: , , ,

VYS in data de 15 octombrie, 2012

Continuam seria articolelor legate de amenajarea unor constructii mai mult sau mai putin rustice, dar foarte dragi romanilor. Cu siguranta cuptorul si gratarul fac parte din cultura noastra, indiferent de forma acestora, plecand de la testul copilariei mele in care se pregatea o paine Dumnezeiasca sau o mancare de te lingeai pe degete, pana la variantele moderne de cuptoare pentru pizza. Toate acestea pot fi realizate intr-un colt al curtii sau in ansambluri complexe, grupand la un loc un cuptor, o chiuveta, un gratar, un mic blat pentru pregatirea alimentelor, alaturi de locuri de depozitare lemne sau alte accesorii. Este optiunea fiecaruia alegerea uneia din variantele de executie iar de aceasta data suntem pregatiti sa va prezentam istoria unui cuptor de gradina.

Materialul principal pentru realizarea cuptorului este caramida clasica – plina, recuperata de la alte constructii. Avand in vedere ca aceasta constructie are o greutate considerabila, este necesar sa avem o fundatie solida, o placa din beton armat. In cazul nostru placa de beton armat exista in zona respectiva, fiind un capac al fosei septice.

Cu schita facuta trecem la treaba, vom avea o parte inferioara ce va avea rol de spatiu de depozitare si partea superioara ce reprezinta cuptorul efectiv, cu o forma sferica. Primul pas il constituie realizarea gurii de acces in zona de depozitare, va fi ca o usa cu partea superioara pe rotund. Pentru a realiza usor gura de acces confectionam un mic cofraj apoi zidim caramizile cu mortar de ciment, noi am utilizat liant de tip multibat preparat cu nisip si cantitatea de apa necesara.

 

Continuam ridicarea zidariei din zona inferioara, asezam caramida pe cant si zidim cu acelasi mortar. Spatiul are o forma circulara, zidim pana la nivelul superior al usii de acces avand grija sa rostuim zidaria perfect.

 

 

Peste nivelul parterului vom realiza un cofraj in vederea inchiderii suprafetei cu o placa din beton armat. Cofram partea inferioara amplasand in interior cateva profile din lemn peste care inchidem la nivel cu placi fibrolemnoase.

 

Dupa inchiderea suprafetei interioare, cofram si exteriorul avand in vedere ca placa de beton va depasi marginile cuptorului si va avea o forma dreptunghiulara intr-o parte si semirotunda in spatele cuptorului.

 

Dimensiunea placii de beton este de 1 x 1,5 m, armarea se va realiza cu otel beton tip PC52 cu diamterul de 6 mm. Legam barele intre ele cu sarma pentru a realiza o retea similara unei plase de sarma, dupa cum vedem in foto.

 

Turnam betonul preparat la fata locului si nivelam suprafata.

 

Pana la uscarea placii de beton ne vom ingriji de proiectarea cuptorului propriu-zis. Pentru a realiza o lucrare proportionala, simetrica, dar si pentru a sustine zidaria pe parcursul lucrarilor, realizam un suport cu forma specifica, din segmente de placaj. Sunt incropite cele doua cofraje pentru cuptor si gura acestuia. Le vom pozitiona pe placa de beton si vom trasa diametrele pe care vom realiza zidarie cuptorului.

 

 

Pe insemnele trasate aplicam primul strat de caramida, realizand un contur in interiorul caruia vom amplasa un strat de nisip cu o grosime de circa 5 cm. Peste nisipul tasat adaugam caramida refractara. Aceasta zona are rolul de a pastra caldura in interiorul cuptorului – zona de izolatie termica. Asezarea caramizilor refractare s-a facut pe diagonala, respectand regula de tesere. Debitarea acestor caramizi refractare s-a facut cu un polizor cu disc diamantat, la fel ca si in cazul celorlalte caramizi pline.

 

 

Asezam cele doua cofraje, realizate anterior, pe conturul de caramida si incepem zidarea cuptorului propriu-zis. Respectam acelasi contur si vom zidi caramida cu caramida, rostuind perfect imbinarile. De aceasta data s-a utilizat mortar refractar.

 

 

Incet, incet, cuptorul nostru prinde forma.

         

In partea dintre gura de acces si cuptor s-a prevazut o gura de fum, un mic cos de fum ce va asigura o buna circulare a aerului cald in interior.

Aprindem focul pentru prima data, scopul este unul strict tehnic pentru a arde intregul cofraj ramas in interior si care ne-a ajutat sa ridicam corect zidaria.

 

Imbracam partea de cuptor intr-un strat de masa de mortar subtire in care inglobam plasa de fibra de sticla.

 

Este gata tencuirea cuptorului, il vom lasa sa se usuce cat mai bine. Finisarea zonei de placa de beton, a spatiului de depozitare si eventual decorarea cuptoruluiva fi realizata mai tarziu, din lipsa de timp.

 

Si pentru ca un cuptor trebuie folosit, nu ne abtinem sa nu il testam, fiind curiosi de gustul preparatelor pentru care a fost realizat acest cuptor. Preparam rapid o pizza si o savuram deplin satisfacuti, are un gust demential, ca la mama acasa!

 

Odata cu finisarea cuptorului vom adauga pozele si detaliile necesare, poate la primavara sau nu, ramane de vazut. Pana atunci, va doresc proiecte reusite si mentineti viu spiritul Do It Yourself.

 

VYS Blog va asteapta sa prezentati propriile lucrari si proiecte, suntem doar la un e-mail distanta

de articolul ce va oglindi munca dumneavoastra.

Toate aceastea pentru a ne impartasi reciproc experientele personale! 

 

 

 

 

Vizualizari:10935

Tags: , ,

VYS in data de 3 octombrie, 2012

Una dintre probleme invelitorilor din tigla, fie ca este din beton, ceramica sau alte materiale, este degradarea aspectului si acoperirea suprafetei cu particule de praf ce se strang in timp si creeaza adevarate depozite solide. In functie de orientarea acoperisului fata de punctele cardinale, sunt situatii cand este dezvoltata o adevarata “gradina” pe acoperis, gasim muschi, iar de aici pana la incoltirea semintelor purtate de vant nu este cale lunga.  Indiferent ca tigla noastra este naturala (fara vopsea), vopsita doar in masa de material sau si la suprafata, aceasta necesita o intretinere minima in conformitate cu specificul locatiei si particularitatile acoperisului.

Avem doua exemple legate de intretinerea si reconditionarea tiglei din beton. In prima este vorba de o anexa ce se afla sub umbra copacilor si dupa cum se vede, pe suprafata tiglei din beton s-a dezvoltat o vegetatie serioasa iar sedimentele s-au strans in cantitati destul de importante. Toate acestea au facut ca suprafata tiglei sa fie afectata, aspectul este unul neplacut.

Sa vedem care sunt pasii pentru reconditionarea unei invelitori din tigla de beton!

Pentru inceput vom indeparta toate depozitele de pamant si muschii de pe invelitoare. Suprafata astfel decopertata se va curata cu ajutorul apei sub presiune. In foto avem cele doua situatii, suprafata curatata mecanic (dreapta) si apoi spalata cu apa sub presiune (stanga).

Dupa curatarea tiglei este posibila vopsirea directa a suprafetei sau aplicarea prealabila a unei solutii antimucegai. Solutia antimucegai prelungeste durata de viata a suprafetei reconditionate, in medie cu circa 2-3 ani conform recomandarilor producatorului.

Vopseaua utilizata este una speciala, o vopsea pe baza de apa. Modalitatea de aplicare este relativ simpla, dupa curatarea si pregatirea suprafetei tiglei, este necesara aplicarea a doua (2) straturi de vopsea utilizand pistolul de vopsit cu aer comprimat. Consumul de vopsea se situeaza la circa 30 – 40 grame/tigla si este disponibila in variantele mata, semi-lucioasa si lucioasa. Este posibila si aplicarea prin pensulare insa in acest caz consumul de vopsea poate creste iar calitatea lucrarii poate avea de suferit. Vopseaua se dilueaza la fata locului pentru a ajunge la o vascozitate optima, utilizand apa.

Indiferent ca tigla din beton este naturala (fara pic de vopsea), vopsita doar in masa sau vopsita in masa si la suprafata, este posibila vopsirea ulterioara.

Un alt caz in care s-a reinprospatat tigla veche din beton, de aceasta data este vorba de o tigla doar colorata in masa.

               

 

Pentru cei interesati, pe raza Olteniei se poate asigura serviciul de

 reconditionare tigla din beton si refacere strat de vopsea.

Detalii puteti obtine utilizand formularul de contact.

Vizualizari:2598

Tags: , , ,

VYS in data de 22 septembrie, 2012

Alege partenerii VYS Blog

 pentru executia tamplariei termoizolante si usilor 

de care ai nevoie!

 

Societatea noastra ofera servicii de consultanta, comercializare, transport, montaj, garantie si postgarantie pentru o produsele care fac parte din categoria inchiderilor de goluri: ferestre, usi, usi de interior, usi de garaj, usi industriale, automatizari de porti, bariere automate, pereti interiori de sticla securizata etc.

Produse noastre sunt:

1. Tamplarie de lemn triplustratificat

Este realizata din lemn de import, esentele folosite sunt stejar, meranti si rasinos. Se echipeaza cu feronerie GU Unijet si geam termoizolant de 24 mm (sticla termoizolanta este descrisa mai jos). Garantia oferita este de 2 ani.

2. Tamplarie PVC
 
 Este realizata din profile Salamander, Rehau si Aluplast, avand de la 3 la 6 camere. Se poate executa in toate culorile uzuale (alb, stejar auriu, mahon, nuc, wenge) precum si o gama larga de culori nestandard (gri, negru, crem, verde, albastru, etc.), in functie de dorinta beneficiarului. Eexista posibilitatea de a utiliza varianta profil infoliat sau vopsit RAL. Tamplaria PVC este echipata cu feronerie Roto NT si GU Unijet, ambele produse in Germania, oferind o fiabilitate ridicata si un grad sporit de securitate. Sticla folosita poate fi termopan (2 straturi) sau tripan (3 straturi). Profilele folosite ofera un coeficient termic de transfer intre 1,7 W/mp*K (profilele de 3 camere) si 0,4 W/mp*K (profilele de 6 camere, cu armatura compozita). Garantia oferita este de 5 ani pentru intreg ansamblul (profil, feronerie, sticla), la cererea clientilor exista posibilitate unui contract de service.
 
3. Tamplarie aluminiu
 
Pot fi executate ferestre si usi de aluminiu sau sub forma de pereti cortina. Se folosesc profile de aluminiu de calitate superioara (Profilco si Alumil), cu sau fara bariera termica, in functie de destinatia finala a cladirii. Este echipata cu geam termoizolant de 24 mm. Garantia oferita este de 2 ani.
 
Geamul termoizolat folosit, este prelucrat pe linii automate de montaj. Sticla este sigilata in mediu controlat de argon (peste 90% argon), ca sigilant fiind folosit material bicompozit (ofera o calitate superioara a sigilarii si implicit a izolatiei termice). Pachetul de sticla poate fi executat intr-o gama larga de grosimi (de la 20 la 52 mm), dimensiunile uzuale folosite fiind de 24 mm pentru vitrajul termopan si respectiv 40 mm pentru virtrajul tripan. De mentionat este faptul ca la geamul termoizolat de 40mm (tripan), sticla din interiorul pachetului este de 6mm grosime (in configuratia standard), oferind un grad ridicat de rezistenta mecanica si de asemenea un coeficient de izolatie fonica si termica reduse. Geamul termoizolanta poate fi echipata cu diverse tipuri de sticla: LowE, dual protect (four seasons), broze, sticla decorativa, sticla cu autocuratare (proiecte industriale, sticla laminata, sticla fuzionata, sticla securizata (fatade de magazine) etc.
 
4. Usile de garaj si industriale sectionale
 
Sunt confectionate din panouri tip sandwich, din tabla de otel galvanizata si vopsita in camp electrostatic, sine de culisare si accesorii din tabla de otel galvanizata, role de culisare din otel inoxidabil, chedere EPDM, profile din aluminiu extrudat. Izolatia termica este asigurata de panourile de 40 mm grosime cu spuma poliuretanica de inalta densitate (coeficient termic de transfer 0,49 Watt/mp*K) si chedere EPDM de pe intreg conturul usii precum si dintre panouri, rezultand un coeficient termic de transfer pentru usa instalata de 0,9 Watt/mp*K.  Actionarea usilor de garaj rezidentiale poate fi manuala sau electrica cu motor, iar actionarea usilor industriale poate fi manuala cu reductor mecanic cu lant, raport de transmisie ¼, sau automata – motor cu panou de comanda si posibilitatea actionarii manuale de urgenta. Pentru protectie sunt folosite elemente speciale: dispozitivul de sigurata in cazul ruperii arcurilor si caderii usii, dispozitivul de siguranta in cazul ruperii cablurilor si caderii usii, iar pentru varianta de actionare automata fotocelule, motor cu protectie la intalnirea obstacolelor sau senzor de presiune in garnitura inferioara. Optional usa sectionala industriala poate fi echipata cu ferestre, grile de ventilatie, usa pietonala incastrata, yala blocare, sistem de culisare cu ridicare partiala sau totala, pe verticala sau in panta acoperisului, panouri aluminiu extrudat vitrate cu geam acrilic transparent simplu sau dublu. Culorile standard ale usilor de garaj rezidentiale sunt alb 9016 si maro 8017, iar optional se pot executa in culori imitatie lemn: steja auriu, nuc, mahon si wenge. Usile industriale se pot executa in culorile standard ald 9016, argintiu 9006, albastru 5010, negru 9005, rosu 3000 sau verde 6005, din stoc,  iar la cerere se pot executa in orice culoare, cu un cost suplimentar pentru vopsire. Usile de garaj si industriale au garantie de 2 ani.
Automatizarile pentru porti sunt marca Sommer (productie Germania), pot fi batante sau culisate. In functie de dimensiunea si greutatea portilor, se folosesc diverse clase de automatizari. Kitul de automatizare este compus din cutia de comanda, mecanismul de actionare (doua brate sau respectiv motor cu cremaliera), lampa de semnalizare si o telecomanda.
 
5. Panouri de sticla securizata
 
Pot fi folosite la fatade de magazine sau spatii comerciale, precum si la delimitarea diverselor spartii din interiorul locuintelor. Sticla folosita este securizata in cuptoare speciale, avand grosimi cuprinse intre 8 si 12 mm, in functie de dimensiunile si destinatia spatiului. Feroneria folosita pentru acest tip de sticla este de inalta calitate, oferind un confort sporit si siguranta in utilizare.
 

6. Usi de interior

Comercializam si montam usi PINUM (import Italia), usi cu structura celulara, melaminate sau furniruite. Feroneria folosita ofera un confort sporit, precum si posibilitatea de reglare a usilor. Garantia oferita este de 2 ani.

 

Contactati-ne

pentru a realiza masuratorile necesare si elaborarea unei oferte

 adaptata nevoilor si necesitatilor dumneavoastra.

 

Oferta este valabila pentru zona orasului Craiova, dar şi in toată Oltenia.

 

Vizualizari:2514

Tags: , , , , , , , ,

VYS in data de 20 septembrie, 2012

Acum vreo 3 ani am achizitionat scaunele pentru bucatarie, niste scaune modeste realizate din otel cromat si tapiterie dintr-un fel de piele. In aceasta perioada sezutul ce este cusut pe contur s-a deteriorat, in zona din fata s-a crapat/rupt pielea exact pe langa cusatura. Mai mult, cele maro au pielea ceva mai casanta. Acestea fiind zise am hotarat sa incerc improspatarea tapiteriei. Am cautat piele artificiala (dermatina) in comert si am gasit cateva culori si calitati. Vom tapita cele 4 (patru) scaune schimband putin culorile. Pentru sezut vom utiliza o dermatina neagra iar pentru spatar una crem. Scaunul din poza este unul dintre inculpati, sa il macelarim.

Sa trecem la treaba, deoarece sezutul este fixat cu ajutorul a patru (4) suruburi cu cap imbus ne va fi usor sa il demontam.

               

Cu un cutter taiem tapiteria si avem sa constatam modul cum este realizat sezutul, o bucata de placaj cu o anumita forma si un burete de 5mm.

               

Pentru ca sezutul era destul de lat in partea din fata si deranja la introducerea sub masa, am debitat cate 1,5 cm din fiecare laterala, cu ajutorul unui ferastrau pendular.

               

Pentru a face sezutul mai prietenos cu obiectul ce va sta pe el, am suplimentat stratul de burete. Decupam o bucata din buretele achizitionat si apoi croim bucata de dermatina neagra ce va reprezenta noua tapierie.

              tapitare scaun 11

Fixam in cateva puncte buretele cu prenandez pe sezut apoi aplicam acelasi adeziv si pe intradosul sezutului, pe contur cat si pe zona corespondenta de pe dermatina.

              

Dupa 10 minute, cat adezivul s-a uscat, incepem lipirea si fixarea dermatinei pe intrados. Dupa lipirea lateralelor si partii din fata, s-a pliat partea din spate ce va imbraca tot intradosul, mascand toata suprafata lipita anterior. Pentru fixarea acestei ultimei portiuni am utilizat cuie pentru tapiterie.

              

Intindem cat mai bine dermatina, indoim marginea si o fixam pe tot conturul intradosului, din aproximativ 5 in 5 cm.

               

Remontam sezutul pe scaun cu ajutorul celor patru (4) suruburi si trecem la spatar. Pentru acesta am cumparat o dermatina crem pe care o pregatim  in prealabil. Avem nevoie de ajutorul unei masini de cusut, apelam cineva care se pricepe si care ne realizeaza cei 4 sacuti necesari.

               

Nu mai desfacem spatarul ci doar introducem sacutul creat, sta ca si turnat.

               

Asamblam in acelasi mod spatarul, fixandu-l cu cele doua suruburi cu cap de imbus. Din punctul meu de vedere a iesit destul  de bine, sa vedem ce durata de viata vor avea. Important este ca am redus dimensiunea sezutului, am scapat de partile rupte ale materialului vechi si probabil la urmatoarea tapitare voi incerca si stofa de tapiterie, avem timp sa ne informam pentru ca de aceasta data am facut totul fara a studia cate ceva din tainele tapiteriei.

               

Si uite asa am tapitat cele patru scaune, o recapitulare a materialelor utilizate:

- dermatina neagra 2,3 m, cost 60 lei

- dermatina crem 2 m cu, cost 60 lei

- cuie tapiterie – 100 bucati, cost 1 leu

- burete grosime 2 cm – 20 lei

- prenandez, 2 tubulete, cost 5 lei

Timpul total de munca pentru fiecare scaun a fost de circa 30 minute.

 

 

 

 

Vizualizari:3562

Tags: , , , , , , ,

VYS in data de 10 septembrie, 2012

De aceasta data avem placerea sa va prezint un proiect ceva mai delicat din punct de vedere al cerintelor de rezistenta, nu mai este de joaca insa acest exemplu poate fi foarte discutabil. Chiar daca se va spune ca acest gen de lucrari nu se realizeaza conform principiul DIY, iata ca viata ne demonstreaza contrariul, avem o scara din beton executata mai mult decat mi-ar fi placut sa spun, chiar de catre o singura persoana si nu specialist in beton armat sau scari. Nu este o incurajare sau un indemn, este doar o farama din realitatea ce ne inconjoara, un factor important fiind constrangerile financiare. Ei bine, omul nostru are nevoie de o scara care sa asigure accesul la etajul 1 si la etajul 2, spatii inca neamenajate. Cum ofertele primite nu au fost agreate, s-a hotarat sa isi faca singurel lucrarea, dupa consultari diverse. Inainte de toate s-a realizat o simulare pe hartie, astfel incat s-au stabilit datele principale ale scarii.

Zis si facut, dupa schite nenumarate s-a trecut la realizarea cofrajului avand in vedere dimensiunile:

         -lungime treapta  1300 mm

         -inaltime treapta,  circa 172 mm

         -inaltime totala scara, circa 2750 mm

         -numar de trepte pe fiecare etaj, 16

Provocarea a fost si mai mare pentru ca s-a dorit o scara circulara, cu stalp central, contratrepte drepte si intrados cutat.  S-a realizat o mica parte din cofrajul intradosului si s-au debitat toate elementele ce vor realiza cofrajul intradosului, avand scara desfasurata.

            

S-a realizat stalpul central avand in vedere diametrul de 800mm insa acesta va fi de forma unui semicerc asa ca va ramane la cota finala de circa 400 mm. Pentru fundatia stalpului s-a sapat pana la cota de 1200 mm, s-a realizat armatura si s-a turnat betonul marca B200, pana la cota zero.

            

Armarea stalpului s-a realizat cu bare verticale din PC 12 iar tot ce inseamna etrieri cu OB 6. S-a trecut apoi la realizarea cofrajului pentru partea frontala a treptelor si capatului contratreptelor, multe probe si stabilirea modalitatii de fixare solida.

            

Dupa fixarea cofrajului pentru intrados s-au asezat 9 bare din PC 8 pe toata lungimea scarii.

            

            

Armarea treptelor si contratreptelor s-a realizat de sus in jos, bucata cu bucata. A fost o munca ce a necesitat multa rabdare si timp. Latimea treptei in zona dinspre stalp este de 80mm iar in capat de 340mm, grosimea treptei si contratreptei este de 130 mm. Armarea puternica s-a realizat pe contratreapta si a constat in amplasarea a 4 bare din PC12 legate cu etrieri de PC8. La trepte s-a mai adaugat o bara din PC8. Pentru a fixa armatura la distanta de circa 25mm de cofraj s-au utilizat distantieri din plastic. Pe masura ce s-a armat si s-au fixat toate elementele cofrajului pentru scara, au fost adaugate riglele din lemn pentru cofrajul stalpului.

           

Una peste alta, dupa o munca de 2 saptamani (program doar 2 ore seara, dupa servici) s-a finalizat scara de la parter si suntem gata de turnare. Scara este legata de planseul de la etaj si de grinda de la parter prin intermediul celor cateva mustati din otel beton.

            

            

            

 Totul pare sa fie destul de bine, mai putin in partea dreapta udne avem o forma mai putin circulara, dar asta este. Inainte de turnare s-a rigidizat suplimentar cofrajul.

            

Turnarea betonului a fost cu ceva peripetii, lipsa unor ajutoare suficiente si calificate cat de cat, a dus la ceea ce se vede in foto, a dat pe afara betonul. S-a utilizat beton B200 preparat la statia de betoane, consum de circa 1,8 mc pentru primul etaj.

 S-a lasat scara sa se usuce circa 7 zile, s-a decofrat partea superioara si am putut constata cum a iesit lucrarea. Este destul de bine, cu mici defecte de forma insa acestea pot fi reparate la finisare, nu sunt lucruri grave. Decofrarea partii inferioare s-a realizat dupa 14 zile.

             

             

Avand experienta primei parti a scarii, s-a trecut la cofrarea urmatorului etaj. O parte din cofrajul utilizat la parter a fost refolosit, avand in vedere experienta de la etapa anterioara lucrurile merg mai usor.

             

Se respecta aceeasi tehnologie si modalitate de armare, suntem mai atenti la fixarea cofrajului in cotele stabilite.

            

            

Din nou gata de turnare, aceeasi cantitate de circa 1,8mc, beton marca  B200 adus cu cifa. Alte cateva date despre materialele utilizate:

- scandura utilizata la cofrarea treptelor si contratreptelor a avut dimensiunea de 250 x 20 x 4000, 24 bucati

- riglele pentru cofrarea stalpului, dimensiuni 50 x 25 mm

- 60 bare PC12, 85 bare PC8 si 12 bare OB6, toate la lungimea de 6m

Dupa inca 3 saptamani s-a decofrat totul, scara noastra este gata, o putem admira la ceas de seara si evident ca executantul are de ce sa fie mandru, a transpirat putin mai mult dar a reusit sa finalizeze lucrarea cu costuri minime si efort maxim. Informativ, pretul materialelor achizitionate pentru executia scarii a ajuns la circa 5.000 lei.

             

 NOTA VYS

 Avand in vedere starea actuala a constructiei, sugestia mea este ca acea grinda de la etajul 1 sa fie eliminata, cu tot cu stalpii metalici ce o sustin, astfel ca dintr-o scara ce ar fi trebui inchisa in tamplarie sa devina o scara exterioara. Aceasta din considerente financiare si poate chiar ar arata mai bine daca s-ar finisa corespunzantor. Evident ca alegerea apartine proprietarului si cu banii economisiti de la inchiderea scarii se poate face termosistemul casei, ar fi timpul dupa atatia ani de la inceputul constructiei.

Inca o foto dintr-o etapa ulteriora, partial finisata.

 Inchiderea scarii a fost finalizata cu succes.

                

 

 

 

Vizualizari:11032

Tags: , , , ,

VYS in data de 6 septembrie, 2012

 

Alege partenerii VYS Blog pentru serviciile de

 

executie sarpante din lemn si montaj invelitori!

 

Partener VYS Blog, pune la dispozitia celor interesati servicii pentru executia lucrarilor de constructii montaj  a sarpantelor din lemn cu invelitori din diverse materiale.

Asiguram pentru dumneavoastra urmatoarele lucrari necesare pentru constructia acoperisului,  fie ca este la casa sau la bloc:

- acolo unde este cazul se asigura proiectare, documentatie pentru obtinere avize si autorizatii;

-  materialele necesare executiei lucrarilor, in functie de necesitatile dumneavoastra;

- executie lucrari cu personal specializat;

- montare invelitoare din tabla zincata, tigla ceramica, tigla din beton sau tigla metalica;

- instalare sistem scurgere ape pluviale – jgheaburi si burlane.

               

Asiguram ofertare in maxim 24 ore pentru invelitoare din tigla de beton (produse Elpreco) daca ne puneti la dispozitie invelitorii din proiectul dumneavoastra. In cazul in care nu detineti un plan sau acestea sunt modificate fata de situatia initiala, ne putem deplasa la fata locului pentru a efectua masuratorile necesare si a intocmi o oferta detaliata.

Oferta va contine urmatoarele capitole distincte: manopera, sistem sarpanta, sistem invelitoare, sistem scurgere apa pluviala. Pentru tigla din beton se asigura montaj cu personal autorizata de producator.

Lemnul necesar pentru executia sarpantei poate fi pus la dispozitie oriunde in zona Oltenia, pretul include transportul si descarcarea pe santier atat pentru lemn cat si pentru tigla din beton.

Oferta este valabila pentru zona orasului Craiova, dar şi in toată Oltenia.

 

Asteptam solicitarile dvs.

 

prin intermediul datelor din pagina Contact

 

 

Puteti deasemenea sa lasati datele dumneavoastra de contact

 

si va vom suna in cel mai scurt timp.

 

Vizualizari:3144

Tags: , , , ,

VYS in data de 5 septembrie, 2012

Alege partenerii VYS Blog pentru serviciile de

amenajari si constructii de care ai nevoie!

 

Incepand din data de 1 Mai 2012, prin intermediul VYS Blog puteti beneficia de serviciile profesioniste pentru proiectarea si executia lucrarilor de constructii, amenajari interioare si exterioare.

Suntem la un singur pas de dumneavoastra si va invitam sa beneficiati de avantajul unei echipe tinere si extrem de flexibila, adaptata nevoilor fiecarui client. Va propunem solutii complete, incepand de la faza de proiectare, autorizarea lucrarilor de constructii, pana la executia lucrarilor de constructii, finisaje, amenajari interioare si exterioare incluzand latura peisagistica.

Vă punem la dispozitie echipa noastra formata din arhitect, inginer structurist, inginer de instalatii, designer de interior, inginer peisagist, auditor energetic, diriginte de santier şi personal de executie calificat.

 Vă oferim cele mai bune servicii, in cel mai scurt timp, atât în oraşul Craiova şi imprejurimile sale, dar şi in toată Oltenia.

 Scurt sumar al serviciilor oferite clienţilor

  • Proiectare lucrarii de constructii si instalatii
  • Executie lucrari de constructii, instalatii, amenajari peisagistice
  • Constructie si montaj sarpante si invelitori, ofertare in 24 ore dupa planul invelitorii
  • Dirigentie santier
  • Audit energetic
  • Pentru lucrarile proprii punem la dispozitie, sau inchiriem:
    • Schela metalica pentru constructii
    • Popi metalici extensibili
    • Placa vibranta pentru lucrari de montaj pavaje
  • Servicii de transport (maxim 1,5 tone)

Putem asigura comanda si aprovizionarea cu materialele necesare executie in functie de dorinta clientului, incepand de la lemnul necesar la ridicarea constructiilor sau acoperisurilor pana la cel mai mic articol necesar.

Contactati-ne pentru informatii si stabilirea unei intalniri preliminare in vederea realizarii unei oferte personalizate, adaptata specificului constructie dumneavoastra.

Asteptam solicitarile dvs. prin intermediul formularului, adresei de e-mail sau telefonului pe care le gasiti in pagina Contact. Puteti deasemenea sa lasati datele dumneavoastra de contact si va vom suna in cel mai scurt timp.

 Pas cu pas, dedicati clientilor nostri!

 

Vizualizari:1992

Tags: ,

VYS in data de 3 septembrie, 2012

Intr-una din plimbarile pe care le-am facut cu ceva vreme in urma, in nordul Olteniei, am descoperit un material mai putin cunoscut si utilizat in constructii si amenajari. Nici eu nu il cunosteam si am fost placut surprins de aspectul acestuia. Initial am vazut placarile realizate cu materialul respectiv si apoi, din intamplare, am avut norocul sa vad o echipa de mesteri ce executa o lucrare cu acest material. A fost primul contact cu materialul ce poarta numele tuf calcaros.

Fiind incantat de materialul descoperit, am cautat cateva informatii si am gasit urmatoarea descriere:

  •  tuful calcaros este o piatra naturala, de natura sedimentară, formată prin depunerea bicarbonatului de calciu din apele calcaroase, o forma de calcar de varsta jurasica medie si superioara (100-150 mil. ani). Datorita acestui fapt tuful prezinta urme de frunze, melci, crengi, cam tot ce depune apa prin sedimentare, avand un aspect unic si deosebit.
  • culoarea este crem deschis pana la alb stralucitoare, uneori rosiatica sau slab verzuie in functie de oxizii pe care ii contine

 Caracteristici fizico-mecanice

Densitate    -    1500 kg/mc

Porozitate   –   32,75  %

Rezistenţa la    compresiune  –   1,74    N/mm2

Absorbtia   de   apa  -   21,83   %

Conductivitate termica in  stare uscata  -  0,55  W/mK

 

Este un material poros si puternic absorbant  ceea ce ii ofera calitati excelente in cazul in care este utilizat in zone cu umiditate ridicata, poate absorbi si disipa apa prin porii sai cea ce face ca suprafetele sa se usuce rapid, metoda de tratare a igrasiei.

Se comercializează sub forma de placaje cu forme neregulate cu grosimi intre 2 – 7 cm, blocuri de diferite forme si dimensiuni pentru lucrari de peisagistica, adaos pentru mortare si betoane sub forma de praf livrat la sac sau in vrac .

Placajul de tuf calcaros poate fi folosit atat la interior cat si la exterior, pentru placare pereti, şeminee, socluri, garduri, beciuri, etc..

                

 

Cum se face placarea cu tuf calcaros ?

Ca orice tip de placare, avem nevoie de un adeziv potrivit. Lipirea placilor din tuf se face direct pe stratul suport utilizand un adeziv flexibil pentru piatra naturala. Adezivul poate fi atat alb, caz in care se poate colora pentru a fi in ton cu nuanta tufului calcaros, eliminand necesitatea de umplere a rosturilor cat si adeziv clasic, gri. In acest al doilea caz trebuie fasonate rosturile pentru a nu se observa culoarea adezivului, mai ales daca rosturile sunt mai mari.

Deaorece tuful calcaros este absorbant, adezivul se prepara ceva mai fluid astfel incat sa nu traga toata apa din material si sa permita intarirea corecta a adezivului. Debitarea materialului se poate realiza, acolo unde este necesar, utilizand un polizor de colt.

 Am gasit placaje cu tuf calcaros pe soclul Manastirii Tismana cat si la o pensiune din zona, arata foarte bine iar pentru interior se poate finisa suprafata cu lac pentru piatra.

 

 

                    

 

Vizualizari:3011

Tags: , ,

VYS in data de 23 august, 2012

De ceva vreme suportul pe care sta dozatorul din sticla, utilizat pentru detergentul de vase de la bucatarie, s-a dezlipit. Nu era deranjant insa se tot misca si mai cade uneori cand nu suntem atenti, plus ca se strange apa in acesta. Avem dispozitia necesara pentru a repara suportul si trecem la actiune, nu ne trebuiesc decat 5 minute pentru operatiune. Asadar, luam dozatorul, ii curatam suportul de apa si eventuala mizerie stransa apoi stergem si fundul dozatorului.

Cele doua parti ce se vor lipi sunt curate si uscate, luam pistolul de lipit la cald si il incalzim. Acest pistol utilizeaza batoane de silicon cu diametrul de maxim 12mm, varianta pe care o am este una de tip hobby, o gasim la un pret de 20 lei. Isi face treaba foarte bine si este foarte util pentru diverse lipituri rapide intre obiecte din diverse materiale: plastice, papetarie, textile, lemn, flori uscate, sticla etc., acolo unde este necesara o fixarea fara solicitari mecanice puternice.

Odata incalzit pistolul, apasam pe buton si siliconul topit incepe sa curga usor. Aplicam silicon pe intregul perimetru de asezare al dozatorului.

            

Imediat, cat siliconul este cald, asezam dozatorul peste suport si presam usor. In cateva secunde siliconul se intareste si ansamblul este ca si nou.

Sa va urez lipituri placute ! Una peste alta, micul pistol pentru lipirea la cald cu baton din silicon este extrem de util pentru diverse lucruri, fie ca reparati ceva pentru casa, pentru o activitate de creatie sau alte aplicatii  pe care le faceti, este foarte util si va recomand sa il aveti in casa.

 

Vizualizari:1570

Tags: , , , ,

VYS in data de 20 august, 2012

Cu ocazia minunatului program de curatenie in casa, ajungem si in zona bucatariei, mai precis la frigider. Dupa spalarea obisnuita a acestuia, ne amintim de o veche poveste intamplata prin anul 2000. Era miezul unei veri calduroase, asa cum am avut parte si in acest an. Pentru ca nu ajunge caldura din bucatarie, la un moment dat simtim un miros puternic de stricat, uneori chiar cu senzatie de soarece mort. Sunt contrariat, caut prin frigider, in zona cu legume din debara, desfac capacul la aerisire, nimic. Culmea este ca mirosul se simte foarte puternic doar in zona superioara a camerei si mai ales in zona gurii de aerisire de deasupra aragazului.

Trece o zi si nimic, nu reusim sa gasim cauza mirosului, problema devine cat se poate de enervanta. La un moment avem de luat ceva din zona frigiderului, ne aplecam pe o laterala acestuia si simtim un miros ciudat. Ei dracie, ce sa fie! Tragem frigiderul in fata si avem sa descoperim monstrul ce ne teroriza – pe compresor exista o tavita din material plastic in care sa aduna apa provenita din ciclul normal de functionare a compartimenului racitor. Se adunase foarte multa mizerie, un fel de mazga maro care prinsese un miros groaznic iar explicatia pentru care se simtea puternic in zona gurii de aerisire era justificata datorita circulatiei curentilor de aer. Astfel, aerul cald de la radiatorul din spatele frigiderului, incarcat si cu mirosul de la tavita,  urca  pe peretele  apoi la nivelul tavanului se ducea catre gura de aerisire.

Acestea fiind zise si problema rezolvata cu o simpla curatare a tavitei de apa, am facut un obicei din executarea periodica a acestei operatiuni. Ca sa evitam o situatie similara, trebuie curatata periodic aceasta tavita, nu dureaza decat 10 minute. Sa vedem cum putem realiza operatiunea.

Tragem frigiderul circa 30 cm in fata pentru a avea cces la zona din spate. Cu mana sau ajutandu-ne de o surubelnita, un cutit neascutit sau orice alta unealta care va este la indemana, eliberati clemele de fixare ale tavitei.

Scoateti furtunul sau in cazul meu, cele doua furtune din locasul tavitei. Fiecare furtun corespunde unei guri de drenare pozitionate in frigider, pe peretele din spate. Dupa cum se observa unul dintre furtune are o culoare maro, s-a format depunere pe interior datorita faptului ca acesta colecteaza cea mai mare parte din apa interioara.

 

 Tragem usor de tavita astfel incat aceasta sa poata trece peste partea superioara a compresorului. Atentie sa nu afectati vreun circuit, electric sau frigorific si sa nu rupeti tavita. Aceasta fiind din material plastic se deformeaza usor, atentie si la apa mizerabila, sa nu o varsati.

           

 Curatam tava la chiuveta, cu putin detergent si apa iar pentru zonele inguste se poate utiliza o periuta de dinti uzata, o pensula mica sau bete de urechi. Parca arata altfel tava curatata, nu avem decat sa o montam la locul ei, deasupra compresorului.

Reintroducem cele doua furtune de scurgere a condensului in locasul lor din tava. Nu uitati sa curatati si canalul (canalele) de scurgere a apei din frigider, tot cu ajutorul unei pensule sau betelor de urechi. Realizati periodic operatiunea de curatare a tavitei pentru apa, fie atunci cand spalati frigiderul, fie la un interval  maxim de 1 an.

           

Daca tot am tras frigiderul in fata, spalam pardoseala, stergem de praf zona compresorului dar si radiatorul aflat pe spatele frigiderului, acesta colecteaza de regula foarte mult praf. Impingem frigiderul pe pozitia sa si lucrarea de curatare a zonei din spatele frigiderului este gata.

 

 

 

Vizualizari:2757

Tags: , , ,

VYS in data de 9 august, 2012

Este binecunoscut faptul că majoritatea blocurilor construite în perioada anilor ’60-’80, deşi din punctul de vedere al structurilor de rezistenţă sunt executate poate mai bine decât multe construcţii moderne, au grave deficienţe în ceea ce privesc instalaţiile electrice şi sanitare (şi asta încă de când au fost proiectate). În domeniul instalaţiilor electrice deficienţele tin de materialele utilizate (cel mai elocvent exemplu – conductoarele INTENC din aluminiu, un adevărat “coşmar”), de subdimensionarea circuitelor, atât ca număr cât şi ca puteri nominale în raport cu cerinţele actuale de consum şi de amestecarea conductoarelor din aluminiu cu cele din cupru, cu interconectarea lor directă în doze (greşeală extrem de gravă care în mod sigur este cauza multor incendii).

Aşa se face că, în ultimii 22 de ani, un număr foarte mare de proprietari ai acestor apartamente a recurs la înlocuirea integrală a vechilor instalaţii electrice cu altele noi.

Execuţia unei instalaţii electrice noi în montaj îngropat, într-un apartament dintr-un bloc mai vechi, poate constitui un coşmar, mai ales dacă locatarii apartamentului nu au posibilitatea să se mute în altă parte pe durata executării instalaţiei. Lucrările de execuţie a noii instalaţii presupun mai înainte de toate scoaterea de sub tensiune a instalaţiei vechi şi montarea provizorie a unor prelungitoare pentru prize şi lumină, întrucât în timpul săpării canalelor pentru tubulatura şi dozele noi este aproape imposibil să nu se ajungă la intersectarea cu traseele vechii instalaţii, fapt care poate conduce la scurtcircuite sau chiar electrocutări. În al doilea rând săpăturile care se fac generează o cantitate foarte mare de moloz şi praf în locuinţă, ca să nu mai punem la socoteală zgomotul şi vibraţiile transmise în tot imobilul. Pe de altă parte, chiar la instalaţiile vechi montate în tuburi sunt foarte puţine cazurile în care aceste tuburi vechi pot fi păstrate, fie pentru că sunt subdimensionate, fie pentru că nu se pot înlocui conductoarele vechi, acestea fiind înţepenite în tub, fie pentru că se doreşte o cu totul altă configuraţie.

Datorită impedimentelor menţionate mai sus dar nu numai, mulţi proprietari amână înlocuirea instalaţiilor vechi, chiar şi atunci când devine evident faptul că acestea nu mai prezintă siguranţă în exploatare, generand reale probleme. Alţii adoptă soluţia unei instalaţii executată aparent în canal de cablu, alternativa permisa de normativ insa cu efecte negative asupra laturii esteticii, lăsând de multe ori de dorit la acest capitol.

Există însă o soluţie pentru înlocuirea unei instalaţii electrice fără a se săpa zeci de metri de şanţuri în pereţi şi făra canal de cablu aparent. Această soluţie o reprezintă scafele realizate din gipscarton si structura metalică specifica. În general, majoritatea celor care utilizează scafele din gipscarton o fac în scop ornamental, iar în scop utilitar o fac mai mult pentru mascarea unor trasee de ţevi. Cu toate acestea, o scafă din gipscarton poate juca un rol preponderent utilitar prin adăpostirea în interiorul său a unei instalaţii electrice, păstrându-şi în subsidiar un rol decorativ in functie de imaginatia si dorintele fiecaruia.

In cele ce urmează imi propun să vă prezint modul in care am transpus efectiv în practică ideea execuţiei unei instalaţii electrice interioare în scafă din gipscarton, la un apartament cu 2 camere dintr-un bloc vechi, detinut de parinti in localitatea Petrosani.

Primul pas în execuţia instalaţiei electrice l-a constituit întocmirea la scară a planului apartamentului, pe care am marcat cu exactitate locurile de amplasare a tabloului de siguranţe, a dozelor de derivaţie şi de aparat precum şi traseele de cabluri. Întrucât avem deja un branşament cu puterea nominală de 5,5 kW din firida de palier cu contoare, nu a fost nevoie  sa calculam puterea instalată a apartamentului, proprietarii urmând să utilizeze în mod judicios consumatorii astfel încât să se încadreze în această putere. Aici fac precizarea că solicitarea unui spor de putere din partea furnizorului ar implica înlocuirea coloanei de alimentare a apartamentului deoarece coloana existentă era executată cu conductor AFY de 10 mmp  protejat în tub IPEY, care nu permite o încărcare mai mare de 25 A în regim de lungă durată (încărcare ce corespunde unei puteri nominale de cca. 5,5 KW). In cazul de fata puterea instalată a tuturor consumatorilor din locuinţă nu impunea obţinerea unui spor de putere, cei 5,5 KW fiind mai mult decât suficienţi.

Am avut totuşi în vedere o eventuală  mărire a puterii nominale, astfel că la întocmirea planului electric şi a schemei monofilare a tabloului am luat în considerare realizarea mai multor circuite de prize şi a unui singur circuit de iluminat, după cum urmează:

  • Circuit de prize pentru camera mare, protejat cu disjunctor magneto-termic de 16 A;
  • Circuit de prize pentru camera mică, protejat cu disjunctor magneto-termic de 16 A;
  • Circuit de prize pentru bucătărie şi holuri, protejat cu disjunctor magneto-termic de 16 A;
  • Circuit de priză separat pentru maşina de spălat rufe, protejat cu disjunctor magneto-termic de 10 A;
  • Circuit de priză separat pentru centrala termică cu gaz, protejat cu disjunctor magneto-termic de 6 A;
  • Circuit de iluminat general, protejat cu disjunctor magneto-termic de 6 A.

Pentru realizarea instalaţiei electrice am ales următoarele materiale şi aparate :

  • Cablu tip MYYM 3 x 1,5 mmp , 4 x 1,5 mmp , respectiv 3 x 2,5 mmp ;
  • Tablou de siguranţe cu 12 posturi în montaj aparent, IP 40, executat din material plastic ABS alb cu capac transparent fumuriu- producător COMTEC;
  • Disjunctoare magneto – termice bipolare P+N de tip DPNa având curenţii nominali de 6A , 10 A, respectiv 16 A, curba de declanşare C şi capacitatea de rupere 4,5 KA, producător Schneider Electric;
  • Disjunctor diferenţial bipolar P+N de tip DPNa Vigi având curentul nominal 25 A, sensibilitatea 30 mA, curba de declanşare C şi capacitatea de rupere 4,5 KA, producător Schneider Electric;
  • Aparataj modular din gama Unica Top (prize cu contact de protecţie, comutatoare, întrerupătoare), producător Schneider Electric;
  • Doze de aparat simple, duble şi triple şi de derivaţie rotundă şi pătrată, toate pentru montaj încastrat în pereţi din gipscarton;
  • Gipscarton  cu grosimea de 9,5 mm, producător Rigips;
  • Profile metalice tip CD şi UW;
  • Bandă de montaj perforată din oţel, producător OBO Betterman;
  • Dibluri din plastic cu holtzşurub, holtzşuruburi autoforante şi autofiletante pentru gipscarton, dibluri autofiletante pentru gipscarton;
  • Tub flexibil riflat ignifug tip FXP de 16 mm- producător Gewiss.

Pentru execuţia efectivă a instalaţiei am procedat astfel:

  • Am procurat aparatajul şi toate materialele necesare conform listei de mai sus;

               

               

  • Am marcat pe pereţii încăperilor poziţia prizelor, întrerupătoarelor, comutatoarelor, dozelor, precum şi traseele cablurilor, a scafelor, locurile de executare a străpungerilor în pereţi şi a găurilor pentru prinderea cablurilor. Am avut  grijă să marchez şi locul unde voi executa o mică săpătură pentru subtraversarea  ţevii de gaz de la aragazul din bucătărie, având în vedere că nu avem voie să mascăm în scafă această ţeavă;

             

  • Cu ciocanul rotopercutor am realizat toate găurile pentru străpungerile între pereţii încăperilor, pentru fixarea colierelor de prindere a cablurilor, precum şi şanţul pentru subtraversarea ţevii de gaz;

            

  • În străpungerile dintre încăperi am introdus tuburile flexibile FXP de 16 mm necesare trecerii cablurilor şi apoi le-am fixat cu copci din ipsos. Acelaşi lucru l-am făcut în cazul şanţului de subtraversare a ţevii de gaz.

           

           

  • Coliere de prindere a cablurilor le-am debitat cu ajutorul unei foarfeci de mână, la dimensiunile dorite din banda perforată din oţel OBO, apoi le-am fixat pe pereţi si tavan cu ajutorul diblurilor universale cu holtzsurub, la locurile stabilite;

          

  • Am tăiat la dimensiunile stabilite la antemăsurare toate tronsoanele de cabluri, ţinând cont şi de rezervele necesare executării conexiunilor în doze şi la bornele aparatajului. După tăiere, am inscripţionat cu cifre de la 1 la 6 capetele cablurilor cu ajutorul unui marker rezistent la ştergere - cifrele sunt corespunzătoare cu numerotarea circuitelor din tabloul de siguranţe. Am pozat toate cablurile pe pereţi, strânse în mănunchiuri acolo unde este cazul, cu ajutorul bucăţilor de bandă perforată pe care le-am îndoit în forma unor coliere. Am introdus cablurile prin pereţi în tuburile FXP, câte un cablu în fiecare tub, la traversările între încăperi. Pentru strângerea suplimentară a  cablurilor laolaltă în mănunchi am utilizat bride flexibile din nylon;

          

  • Am demontat vechiul tablou din marmură cu siguranţe fuzibile (aflat într-o stare avansată de uzură şi având în spate, pe conductoarele vechi, un strat de praf lat de o palmă, care mă face să strănut copios!) şi l-am montat pe cel nou;

         

  • Urmează executarea scafelor din gipscarton. Pentru aceasta, meseriaşul care a realizat şi restul renovărilor în apartament (termoizolare, zugrăveli, montare parchet laminat, faianţă şi gresie) confecţionează mai întâi structura metalică în conformitate cu traseele marcate în prealabil pe pereţi, apoi taie plăcile de gipscarton la dimensiunile dorite şi execută perforările pentru doze;

             

             

  • Am montat încastrat în scafe toate dozele instalaţiei electrice, urmate de finisarea scafelor (amorsare, montare colţare, gletuire, finisare, amorsare din nou, acoperire cu 2 straturi de vopsea lavabilă) apoi s-a montat aparatajul în doze, conform planului electric. Pentru aceasta, am cositorit capetele terminale ale conductoarelor ce se conectează la bornele aparatelor. Pentru executarea conexiunilor în dozele de derivaţie am ales varianta răsucirii în mănunchi a capetelor desizolate, sertizarea mănunchiurilor în pini terminali pe care i-am introdus apoi în reglete de capăt (morsete) cu şurub, inscripţionate cu numele circuitului. Tot în această fază a lucrărilor am cositorit şi capetele conductoarelor ce se vor conecta la corpurile de iluminat. Fixarea corpurilor de iluminat direct pe gipscartonul scafelor s-a facut cu ajutorul diblurilor autofiletante pentru gipscarton;

             

             

            

            

  • Am executat legăturile electrice în tabloul de siguranţe, după care am verificat cu minuţiozitate, “la rece” (adică înainte de punerea sub tensiune), toată instalaţia. Pentru aceasta am utilizat un multimetru digital BENNING M1-1. Întrucât nu sunt probleme la verificare, am pus sub tensiune instalaţia şi, cu ajutorul aceluiaşi multimetru, am măsurat tensiunea la bornele fiecărei prize în parte, atât între faza L şi nulul de lucru N, cât şi între fază şi conductorul de protecţie PE. Concomitent, am făcut proba de funcţionare a fiecărui corp de iluminat în parte, verificând şi dacă a fost trecută faza prin comutatoare şi întrerupătoare;
  • Deoarece totul funcţiona dupa principiul “la prima cheie”, am trecut la verificarea funcţionării protecţiei la curenţi de scurgere reziduali realizată cu ajutorul disjunctorului diferenţial DPNa Vigi. Pentru aceasta am simulat în fiecare priză în parte un curent de defect, prin conectarea între faza L şi conductorul de protecţie PE a unui bec pentru lampă de veghe de 230 V /7 W, care absoarbe un curent de  32 mA, aproximativ egal cu pragul de sensibilitate a protecţiei diferenţiale. Am constatat că la toate prizele din apartament se produce declanşarea disjunctorului diferenţial. Am făcut o altă verificare pentru protecţia diferenţială şi prin unirea cu ajutorul unui conductor a bornelor N şi PE (nulul de lucru şi cel de protecţie) ale prizelor şi am constatat că şi în aceste cazuri disjunctorul diferenţial îşi face treaba prompt. Ultima verificare am făcut-o prin apăsarea butonului “TEST” de pe corpul diferenţialului şi am constatat şi în acest caz buna funcţionare a dispozitivului.

Instalaţia a trecut cu bine prin toate verificările, o putem “uda” cu şampanie ca să meargă “ca unsă” şi o dăm în exploatare beneficiarilor, cateva poze cu intreaga lucrare finalizata.

             

             

             

             

             

 Înainte de a încheia articolul as dori sa va retin atentia cu doua precizari:

  1. În legătură cu protecţia împotriva atingerii  părţilor metalice ale instalaţiei care în mod normal nu se află sub tensiune, dar care printr-un defect de izolaţie pot căpăta un potenţial periculos, precizez că aceasta este asigurată atât pe circuitele de prize, cât şi la toate corpurile de iluminat, prin realizarea unei reţele continue formată din toate părţile metalice (carcasele aparatelor electrocasnice şi corpurilor de iluminat) conectate galvanic la conductoarele de protecţie (PE) de culoare verde/galben ale cablurilor, conectate la rândul lor galvanic toate la priza de pământ a imobilului prin  bara de nul de protecţie a tabloului de siguranţe – ca protecţie principală – şi prin disjunctor diferenţial de curenţi reziduali, ca protecţie secundară. Pentru aceasta am ales cea mai economică variantă de realizare a protecţiei diferenţiale, prin utilizarea unui singur dispozitiv, montat în tabloul de siguranţe ca întreruptor principal pentru protejarea întregii instalaţii.
  2. Referitor la modul de execuţie a scafelor, puteţi observa că nu am insistat foarte mult pe acest aspect întrucât fiecare dintre distinşii noştri cititori îşi poate pune în valoare creativitatea şi fantezia, făcând abstracţie de aspectul scafelor din articolul de faţă (mesterului ii lipseste finetea necesara).

 

Autor: Florin Muresan – Grecu

 

Vizualizari:10921

Tags: , , , , ,

VYS in data de 1 august, 2012

Dupa cum povesteam intr-un articol trecut, faza de autorizare si obtinere a tuturor avizelor si acordurilor pentru intreaga lucrare a fost finalizata cu succes dupa cateva luni de alergatura. Toate aceste detalii sunt prezentate in articolul Autorizare Acoperis Bloc.  Iata ca am ajuns la faza de constructie efectiva a acoperisului, situatia initiala arata ca in foto, o terasa de bloc clasica, hidroizolata cu membrana bituminoasa cu o suprafata circa 200 mp, marginita de un alt acoperis realizat tot cu invelitoare din tigla de beton. Cu minim 10 zile inainte de inceperea efectiva a lucrarilor se depune la primarie hartiuta in care se specifica data si ora de “incepere a lucrarilor”, este un formular tip.

               

Inainte de a finaliza partea de autorizare am demarat achizita principalelor materiale, ma refer la invelitoarea din tigla de beton si lemnul pentru sarpanta. Acestea au fost achizitionate si lasate in custodie la furnizor, urmand sa fie aduse pe santier la inceputul lucrarilor. Asadar la data stabilita a fost adusa tigla si lemnul apoi urcate pe terasa blocului cu ajutorul unei macarale cu brat. Pentru paletii de tigla s-a utilizat un dispozitiv special de ridicat, furnizat de producatorul tiglei iar pentru lemn au fost utilizate gase din otel/textile, in functie de greutatea pachetelor.

               

Operatiunea a durat circa 6 ore, greutatea totala a materialelor fiind de circa 25 tone. Materialele au fost depozitate pe terasa, aranjate atat cat a permis bratul macaralei iar cativa paleti de tigla au fost mutati cu un transpalet pentru a avea suficient loc de depozitare. Un mic centralizator al principalelor materiale utilizate (un total de circa 17 mc pentru lemn):

            – lemn talpi, stalpi, capriori – 12 x 12 cm

            – lemn pene – 12 x 16 cm

            – lemn cosoroaba si contravantuiri – 10 x 10 cm

            – lemn clesti – 10 x 7 cm

            – rigle tigla – 3 x 5 cm

            - scandura sageac si pazie – 25 x 2,5 cm

            – tigla camp – circa 2800 bucati

           - tigla parazapada – 125 bucati

           - coame – 130 bucati

 

Incep efectiv lucrarile de constructie, se face putin loc pentru a amplasa talpile sarpantei. Acestea au fost amplasate pe reteaua de grinzi transversala, blocul fiind unul pe structura de cadre din beton armat. In primele 2 zile s-au amplasat talpile, s-au ridicat stalpii, 5 randuri de stalpi plus doua cosoroabe sprijinite pe atic. Pentru stabilirea inaltimilor s-a utilizat un dispozitiv de masurare astfel ca fiecare plan a fost stabilit intr-un mod foarte precis. Cosoroaba a fost fixata pe parapet si stransa cu otel beton de 6 mm, la intervale de maxim 1 m.

               

               

Dupa fixarea tuturor stalpilor in plan vertical, taierea la inaltimea necesara si fixarea penelor a urmat urcarea fiecarui caprior pe pozitie. Acesta a fost fixat numai dupa ce s-a realizat chertarea pe zona de sprijinire pe pene. A mers ceva mai greu datorita numarului mare de capriori, distanta dintre capriori este de 70 cm.  Capetele capriorilor care depasesc penele nu s-au mai taiat. S-a avut in vedere imbinarea cu acoperisul existent, astfel ca nivelul noului acoperis a fost stabilit putin peste celalalt, astfel incat tiglele sa se suprapuna cativa cm.

                

Capetele capriorilor au depasit cu cu 30 cm aticul si au fost taiate la pozitie pentru a se realiza inchiderea paziei. Asezarea elementelor intermediare se face la sfoara. In final structura este aproape gata, toti capriorii sunt fixati pe pozitie si ne pregatim de urmatoarele etape ceva mai migaloase.

                

                

Scandura pentru sageac si pazie a fost vopsita cu email maro, utilizand un trafalet cu rola din burete.

Se realizeaza fixarea paziei si imediat se prind carligele metalice pentru jgheaburi, cu ajutorul pieselor de prindere pe caprior. Cu pantele stabilite, se face reglarea carligelor si se monteaza prin clipsare sistemul de jgheaburi din PVC (130 mm), burlane de 100 mm. Inainte de montarea jgheabului a fost montata scandura pentru sageac.

                

Urmatoarea etapa va fi montarea riglelor pentru sustinerea tiglelor din beton, se fixeaza prima si ultima rigla urmand ca cele din camp sa fie montate la distante egale conform recomandarilor producatorului. Se stabileste pozitia coamei, avand grija cum se monteaza rigla de lemn de sub aceasta, fixarea elementului de coama se realizeaza cu cleme speciale din aluminiu si cuie.

               

O parte din echipa coboara la parter unde va realiza structura pentru micul acoperis de la intrarea in bloc, acesta va fi acoperit cu aceeasi invelitoare.

Riglele pentru tigla se bat la distante egale astfelincat sa existe suprapunerea tiglelor, acoperisul incepe sa prinda contur.

               

               

Incepe montajul tiglei, pornim dinspre acopeirul existent in dreapta. Pe randurile de tigla nr. 2 si nr. 3 vor fi utilizate tigle parazapada, montate decalat. In mod obligatoriu, aceste tigle sunt fixate cu cuie, restul tiglei s-a fixat din 3 in 3 tigle, tot decalat pe randuri.

                

Primul rand a fost fixat astfel incat sa asigure scurgerea corecta a apei in jgheab, undeva la circa 1/3 din latimea jgheabului. Un test cu apa nu strica niciodata, pentru ca zona de fronton inferioara va deveni inaccesibila dupa montarea tiglei s-a inchis cu scandura vopsita anterior, montata orizontal si suprapus – stil american.

                

Pentru ca intre jgheab si tigla exista un mic rost care ar putea fi expus la ploaie cu vant sau iarna la viscol, s-a montat un sort de membrana bituminoasa care sa inchida zona, astfel ca orice apa ajunge tot in jgheab in cazuri extreme.

                

Micul acoperis de la intrare este gata, beneficiaza de un mic sistem de scurgere si aceeasi tigla.

                

S-a montat toata tigla, s-a muncit ceva mai mult in zona balcoanelor unde avem cateva dolii mai pretentioase. S-au scos pe acoperis cele patru (4) coloane de ventilare a instalatiei de canalizare, conform celor mentionate in articolul trecere aerisire acoperis.

                

 

Acoperisul nostru este gata, sistemul de scurgere (4 burlane, 2 pe fiecare parte) s-a montat cu ajutorul unui alpinist utilitar pentru ca a fost ceva mai usor decat sa se monteze schela pe cele patru zone de scurgere. Ramane ca si acoperisul alaturat sa fie vopsit in noua culoare si totul va arata foarte frumos. A iesit o lucrare buna chiar daca anumite amanunte au fost tratate putin superficial. A fost o experienta deosebit de interesanta, cele 3 saptamani in care s-a desfasurat lucrarea ne-a solicitat destul de mult pentru ca am dorit ca totul sa fie bine facut.

                

Dupa finalizarea lucrarii efective mai avem de facut demersuri pentru receptia lucrarii. Acesta etapa a presupus inca un drum la Primarie unde avem de declarat incheierea lucrarilor si sa solicitam programare la inspectorul de specialitate pentru efectuarea receptiei finale. Ne programam si peste cateva zile, cu un inspector de la Primarie si o mica comisie de receptie compusa din 3-4 reprezentati ai beneficiarului (vecini) vom semna procesul verbal de receptie. Acesta se va inregistra la Primarie apoi cu o copie vom face un ultim drum la Inspectotratul de Stat in Constructii. Se va inchide dosarul prin declararea finalizarii lucrarilor, anexand o copie a procesului verbal de receptie si una dupa chitanta de plata a taxei de 0.1 + 0.7% din valoarea lucrarilor.

Aceasta a fost povestea acoperisului surprinsa in cele doua articole, mai sunt destule detalii privind executarea unor operatii insa acestea pot fi subiectul discutiilor ulterioare iar unele chiar vor ramane secrete ale mesterului.


 

 

 

Vizualizari:6599

Tags: , , , , , ,

VYS in data de 2 iulie, 2012

Doresc sa va prezint o casuta pentru gradina, o “alternativa” pentru o casa sanatoasa, ce poate fi utilizata o perioada mai mare sau mai mica dintr-un an calendaristic. Constructia s-a realizat in vara anului 2010 de catre o firma specializata, am ales-o dupa o selectie rapida. Preturile ofertate de firmele respective erau asemanatoare, diferenta a facut-o cheltuielile de transport.

S-a lucrat ca la carte sau aproape, proiect, detalii de executie, transport, montaj, tratament lemn pentru partile care nu mai puteau fi tratate dupa montaj, izolatie sub podea, tot ce a trebuit.

Faptul ca aveam contract a fost in avantajul meu, altfel nu mai venea nimeni sa remedieze problemele aparute dupa montaj sau greselile de executie a unor subansamble ce au fost inlocuite. Mai pe romaneste, au facut ferestrele la alte dimensiuni si nu ar fi fost dispusi sa le inlocuiasca pe cheltuiala lor.

Dar sa explicam cateva aspecte pentru cei care vor sa-si fac astfel de casute.

Toate bune si frumoase cand te duci la magazinul de bricolaj, vezi expusa o casuta de gradina la un pret de circa 4.000 lei, pe romaneste o mica TEAPA.

Spun acest lucru pentru ca in pretul kitului de montaj este scandura cu grosimea de 24 mm, dar nu ai inclus:

- podeaua

- invelitoarea

- sticla de la geamuri

- sildurile de la usi

- tratamentul lemnului

- transportul kitului

- montajul

- eventuala izolatie sub podea etc.

cu alte cuvinte iti cam da lemnul gol si descurca-te.

Alimentarea zonei cu energie electrica este esentiala pentru orice proiect. De la BMP s-a tras cablu subteran pana la locul stabilit pentru ridicarea casutei.

             

  Planurile constuructiei

             

             

             

                         

                      

Pe mine, fara tratamentul lemnului, cu exceptia partilor care nu mai puteau fi tratate dupa montaj (partea de jos a podelei si partea de sub sindrila a acoperisului), cu o crestere a grosimii lemnului de la 24 la 44 cm pentru partea de pereti, anexa a ramas din lemn de 28 mm, podea si asteriala de 19 mm, grinda de 80×80 mm, ferestre cu obloane si inchidere cremon in 3 puncte, sticla termoizolanta de 20 mm grosime, usa plina cu inchidere cremon in 5 puncte, m-a cam dus la 10.547 lei. Pentru aceasta valoare am si Proces Verbal de Receptie la Terminarea Lucrarilor si Certificat de Garantie. Sunt multumit de ce a iesit pana la urma.

Daca initial am gandit casuta ca un loc de cazare vara, pana cand o sa imi fac casa, si apoi ca o viitoare magazie, m-am cam indragostit de ea si nici nu ma mai gandesc sa ii dau alta destinatie decat cea de CASUTA DE GRADINA. O iubesc. Seara cand dorm in ea simt ca dorm in lucerna din curte, se aud greerii (cateodata chiar prea enervanti) are o particularitate aparte, chiar daca este uneori prea cald sau prea frig.

Daca m-ar intreba cineva daca as mai vrea o casuta de gradina. Raspunsul ar fi NU, intre timp m-am mai desteptat.

Am mai construit (nu eu cu mana mea, ci vecinul nea Marin) o magazie de 3,5 x 4,5 m (3 x 4 m pe interior) din boltari cu doar 4.000 lei (nu intra aici si pretul boltarilor si al scandurii pentru asteriala) si daca ar fi sa fac ceva temporar in care sa locuiesc nu as mai alege o casuta de gradina.

Placa pe care este montata casuta a fost realizata astfel:

       - strat de pietris pentru ruperea capilaritatii

       - folie din PVC (ceva mai groasa)

       - un rand de boltari de 29 x 24 x 19 cm

       - plasa de otel, “de Buzau” cu grosimea de 4 mm

       - placa beton propriu zisa, grosime 12 cm

            

Nu am fost pe deplin multumit de firma care a executat lucrarea deoarece au folosit lemn insuficient uscat,  ofereau doar casute netratate si au acceptat sa trateze partile din lemn care au fost acoperite de sindrila bituminoasa si partea de jos a podelei. Mai tarziu am realizat ca grinzile pe care s-a montat casuta sunt tratate de mantuiala, desi initial imi spusesera ca vor fi tratate in etuva.

 S-a ridicat casuta, pas cu pas.

             Casuta 17 

              

              

La interior s-a izolat pardoseala cu polistiren expandat, intre timp s-a montat si invelitoarea din sindrila bituminoasa.

              

Am tratat casuta in iulie 2010 (impregnant si lac – cate o mana data cu pensula) si am mai dat o mana de lac in august 2011 deoarece se cam matuise.

 Tratamentul pentru lemn l-am cumparat de la reprezentanta ICA din Bucuresti, din incinta ROMCARTON de pe blvd. Th. Pallady, se cheama LOMILUXB SRL. Am folosit  impregnant pigmentat – cod IM216/C16 -10% – 22,18 lei fara TVA, impregnant alb – cod IM106B – 19.45 lei fara TVA si lac transparent pentru pensulare, mat – cod LA305PN – 25.91 lei fara TVA.

Tratamentul l-am aplicat eu, cu pensula, economisind astfel vreo 500 lei si “nu mi-a luat decat o saptamana” de dat din maini (intre noi fie vorba, visam si noaptea ca vopsesc).

              

              

              

Mobilierul este facut tot de Cedexx, dar la alti bani alta distractie. (nu mai stiu exact pretul, pe undeva pe la 1.300-1.500 lei un pat suprapus, un dulap pentru haine, un dulap pentru vase si un blat pentru masa).

             

             

             

 Banca este creatia mea, si ma mandresc cu ea. Am gasit cadrele din fonta la un prieten (sponsorizare) si am obtinut scadurile bonus de la Cedexx.

             

Ce nu imi place cel mai mult la casutele montate prin chertare este lipsa unei legaturi solide in zona usilor si a ferestrelor. “Impletirea” lemnului prin chertare nu asigura o rezistenta corespunzatoare, Ar mai fi nevoie de unele intarituri, de unele piese de legatura si rigidizare. De exemplu, am mai montat niste grinzi la colturile casutei pe care le-am prins cu suruburi.

La inceput dupa ce s-a uscat lemnul “puteai sa te uiti afara din casuta printre scanduri”. A fost nevoie sa desfaca usa si geamurile si sa mai taie dintr-o grigda in asa fel incat sa se elimine asa numitele rosturi rezultate din uscarea lemnului.

                     

                     

 Si inca ceva, sa nu creada nimeni “abureala” cu livratul kitului si montajul in sistem Do It  Yourself, nu o sa reuseasca nimeni din prima, decat daca a mai facut asa ceva.

Nota VYS – posibil sa existe ceva chin la prima incercare dar daca avem putina indemanare in lucrul cu lemnul si analizam cu atentie instructiunile si informatiile de pe net, sigur ne vom descurca pana la urma, chiar daca va fi sa transpiram destul de mult si nu numai de la soare!

             

 Daca mai aveti nevoie de alte detalii va stau la dispozitie …

 Actualizare 1

Am adaugat cateva fotografii cu partea de livada si amenajari florale, incet prinde viata  gradina dar este mult de munca si necesita timp.

             

             

                     

                     

                     

Actualizare 10 august 2013

Fotografie casuta din lemn amplasata pe blocuri din beton pentru a elimina o fundatie ce ar implica autorizarea constructiei.

amplasare casuta lemn

 

Autor: Stefan Enache

 

 

 

 

Vizualizari:7493

Tags: , , ,

VYS in data de 26 iunie, 2012

Atunci când am scris articolul despre prizele ceramice, la începutul acestui an, nu bănuiam că acesta va stârni interesul unui om care nu numai că a studiat mult timp prizele existente pe piaţa româneasca, dar care are chiar un brevet de invenţie în domeniu. S-a întâmplat ca domnul Silviu Ristea să citeasca articolul nostru si sa il aprecieze, invitându-mă totodată să fac o vizită pe pagina de internet unde îşi promovează invenţia în domeniul prizelor. Astfel, am aflat că în România se produc prize cu extractor pentru ştecher, iar brevetul pentru această invenţie aparţine unui român.

De când mă ştiu am avut o mare admiraţie pentru inventatori, in orice domeniu invenţiile nu fac altceva decât să contribuie la progresul omenirii, iar eu, poate şi datorită faptului că n-am încercat niciodată să inventez ceva (sau măcar să mă gândesc la faptul că aş putea să fac acest lucru cândva) mi-am “scos pălăria” în faţa acestor “creiere luminate”. N-am avut însă ocazia (şi plăcerea) de a cunoaşte  un inventator până în urmă cu vreo 3 săptămâni când domnul Silviu Ristea, inventatorul acestui extractor de ştecher, mi-a propus să-mi trimită câteva prize fabricate în România, după brevetul său, pentru a le “evalua”, atât din punct de vedere al eficienţei dispozitivului inventat de extractie, cât şi al performanţelor electrice. Am avut atunci ocazia să vorbesc pentru prima dată la telefon cu domnul Ristea şi am descoperit un om foarte jovial, cu o poftă teribilă de comunicare cu semenii săi, precum şi cu un bagaj de cunoştinţe care nu pot să facă decât extrem de interesantă o conversaţie cu domnia-sa. Mărturisesc (şi sper să nu se supere că dezvălui acest mic amănunt) că prima convorbire telefonică pe care am avut-o a durat exact o oră şi 23 de minute, fiind, până la momentul actual, cea mai lungă convorbire telefonică pe care am purtat-o vreodată. Bineînţeles că am fost extrem de măgulit de propunerea de a-i testa personal invenţia, întrucât eu sunt un om simplu, fără niciun fel de veleităţi de “mare specialist intergalactic” într-ale electrotehnicii, aşa încât nu puteam să nu fiu încântat de propunerea dumnealui.

Aşadar, într-o frumoasă dimineaţă însorită de început de iunie, m-am dus la oficiul poştal de domiciliu pentru a ridica  pachetul cu prizele trimise de domnul Silviu Ristea. Încă de când am desfăcut pachetul, mi-a plăcut aspectul lor “comercial”; părerea mea este că arată foarte bine şi se încadrează foarte bine în pretenţiile de natură estetică ale unei instalaţii electrice moderne (aici am avut o părere divergentă faţă de domnul Ristea, care mi-a mărturisit că  dumnealui este de părere că la capitolul estetică ar mai fi de lucrat). Am fost pur şi simplu uluit de simplitatea dispozitivului de extractive al stecherului.

            

Cred că orice om care vede pentru prima dată o astfel de priză se gândeşte “Doamne, cum de nu mi-a trecut şi mie prin cap ideea asta”? Tocmai pentru că ideea este atât de simplă, cred că dispozitivul este şi foarte fiabil, întrucât nu prea văd ce s-ar putea defecta la acest extractor. Am fost avertizat că prizele sunt ceramice (asta cu referire directă la articolul meu în care combătusem acest material, dar în care scrisesem totodată că mă refeream la ceramica “ordinară” de cea mai proastă calitate existentă din abundenţă în magazinele noastre de profil) si chiar mi-a explicat si unul dintre motivele pentru care s-a folosit ceramica. Astfel am aflat că la început, după brevetarea invenţiei, aceasta s-a montat pe nişte prize cu corpul din material plastic, fabricate de o altă firmă faţă de cea care produce în prezent aceste prize. Corpurile din plastic ale prizelor aveau două variante : albe şi negre. Aflându-se la o expoziţie cu vânzare, domnul Ristea a observat că toţi cei care cumpărau prize doreau doar modelul cu plasticul alb, astfel că, la un moment dat, acestea s-au terminat, rămânând doar cele cu corpul negru. Un vizitator, dorind să cumpere o priză, a cerut una cu corpul alb, dar i s-a răspuns că nu mai sunt decât din cele cu corpul negru. Omul însă a insistat că el vrea “albă, din ceramică”, iar când i s-a explicat că şi cele albe sunt tot din plastic, omul a plecat fără să mai cumpere nimic. Din păcate, s-a dovedit prin această întămplare mentalitatea păguboasă a cumpărătorului român despre care am făcut vorbire în articolul nostru despre prizele ceramice.

          Pentru a fi totuşi obiectiv, trebuie să precizez că, după depăşirea momentului oarecum dezamăgitor când am constatat că priza cu extractor este din ceramică, la o examinare mai atentă am constatat că ceramica din care sunt confecţionate aceste prize este altceva. Avem de-a face cu o ceramică de o calitate destul de bună, cu rezistenţă mecanică superioară turcismelor de pe tarabe, cu o suprafaţă lucioasă. Mai important însă mi s-a părut faptul că lamelele de contact sunt prevăzute cu arcuri pentru menţinerea presiunii de contact, ceea ce, din punctul de vedere al electricianului din mine, este  ceva bine .

            

Punctul slab al prizei consider că este la sistemul de conectare al conductoarelor, conectare care se face prin strângerea conductorului între corpul bornei şi vârful şurubului. În cazul conductoarelor de aluminiu, utilizarea acestui sistem prezintă un risc real de secţionare involuntară a conductorului chiar dacă cel care efectuează operaţiunea are “simţ de răspundere” la mână, deformarea se petrece iremediabil pe conductorul de aluminiu si, in cel mai bun caz, la urmatoare interventie vom constata sectionarea acestuia.

           

 Aşadar, după ce am studiat priza, a urmat partea a doua, adică punerea sa în exploatare. Am promis că voi încerca priza sa la cel mai puternic consumator electric din casă, care în cazul nostru este maşina de spălat. Aici a intervenit o mică problemă, am omis să spun că maşina de spălat are un circuit separat din tablou, realizat aparent prin canal de cablu şi prevăzut cu o priză de asemenea în montaj aparent, ori prizele trimise erau pentru montaj îngropat. În acest caz, am construit un fel de “adaptor” (cum l-am numit eu) dintr-o cutie de derivaţie din ABS cu dimensiunile 150 x 150 x 70 mm, pe al cărei capac am efectuat două decupaje. Într-unul din decupaje am montat prize prin fixare cu şuruburi si piulite M3 (renunţând totodată la ghearele de fixare în doză), iar în celălalt decupaj am montat un disjunctor diferenţial P+N de 10 A cu sensibilitatea de 30 mA (asta mai mult aşa, “de fiţe”, întrucât circuitul maşinii are la origine protecţie diferenţială). Până când a fost gata “adaptorul”, puştoaica mea de 7 anişori a fost mai mult decât încântată să se joace cu extractorul, “ţăcănindu-l” de zor, ocazie cu care i-am mai testat putin şi fiabilitatea.

           

 Întrucât în ziua următoare confecţionării adaptorului era program de “spălare a rufelor în familie”, abia am aşteptat să pun la treabă prize şi iată ce am constatat :

  • În timpul funcţionării maşinii pe ciclul de încălzire concomitent cu rotirea cuvei, maşina absoarbe curentul maxim de aproximativ 9 A. În acest interval am făcut mai multe opriri ale maşinii şi am verificat încălzirea bornelor ştecherul maşinii, am constatat pe de o parte că extractorul funcţionează ireproşabil la fiecare extragere a stecherului, iar pe de altă parte, că acesta nu se încălzeşte deloc, deci arcurile de la lamelele de contact ale prizei îşi fac treaba bine;
  • De aproape trei săptămâni, de când am montat adaptorul la maşina de spălat, de 2-3 ori pe săptămână, când utilizam masina de spălat, fac aceleaşi operaţiuni şi de fiecare dată constat că bornele ştecherului nu se încălzesc şi că extractorul il scoate fara probleme.

 Întrucât există o vorbă care spune că “dar din dar se face rai”, am dăruit şi eu la rândul meu din prizele trimise de domnul Ristea. Un coleg de serviciu a montat una dintre prize (îngropat de data asta) tot la maşina de spălat. Constatările lui sunt similare cu ale mele: extractorul merge “şnur” şi bornele nu se încălzesc. O altă priză am prezentat-o unei distinse doamne, proaspăt administrator la propriul său magazin gen “totul pentru casă”, doamnă care a fost atât de încântată de aceste prize, încât şi-ar dori să le comercializeze în magazinul său.

M-am bucurat sincer de dorinţa acestei doamne, pentru că m-am săturat să fim doar o piaţă de desfacere pentru produsele altora (de multe ori de o calitate îndoielnică), în timp ce idei valoroase ale unor români de genul domnului Silviu Ristea zac nefolosite. Mă doare sufletul când văd şi aud de inventatori români (ai căror invenţii ar putea să ne transforme în exportatori de produse, ducând astfel şi la crearea atât de mult-doritelor locuri de muncă) care se zbat ca peştele pe uscat, luptându-se cel mai adesea cu însuşi statul ai căror cetăţeni sunt, pentru promovarea şi punerea în producţia de serie a invenţiilor lor.

Cred că ar fi timpul acum să spunem celor care poate nu şi-au dat seama până acum la ce este bună invenţia domnului  Silviu Ristea, următoarele :

  • Extractorul de ştecher inventat este un dispozitiv care permite, printr-o simplă apăsare cu 2 degete a unor clapete situate de o parte şi de alta a locaşului ştecherului, ca acest ştecher să fie scos din priză, fără să mai fie nevoie de tragerea sa cu mâna; în acest fel se elimină aproape în totalitate situaţiile în care ştecherul se “smulge” din cablu datorită faptului că la scoaterea din priză unii trag direct de cablu. El nu are nicio legătură cu calitatea prizei, deci ar fi posibil ca în viitor să-l întâlnim şi în echiparea unor prize de calitate superioară;
  • Datorită acestui dispozitiv, nu mai este nevoie ca în timpul operaţiunii de scoatere a ştecherului din priză să se ţină priza cu mâna pentru a preveni smulgerea acesteia din doza unde este montată;
  • Datorită acestui dispozitiv se poate mări considerabil şi durata de viaţă a lamelelor de contact ale prizelor, cât şi a bornelor ştecherelor, deoarece se optimizează şi arcul electric care se produce la ruperea contactului dintre bornele ştecherului şi lamelele prizei în cazul în care consumatorul deconectat nu este prevăzut din fabricaţie cu un întreruptor, sau dacă utilizatorul omite utilizarea acestuia. Optimizarea ruperii arcului electric se datorează faptului că împingerea ştecărului afară din priză de către aripioarele extractorului se face întotdeauna pe o direcţie perpendiculară pe planul format de lamelele prizei, poziţie care este aproape imposibil de obţinut în cazul extragerii manuale a ştecărului. În acest fel arcul electric are o intensitate minimă.

NOTA VYS

Chiar daca în articolul de faţă ne-am propus să analizăm cu precadere invenţia domnului Ristea – extractorul ştecherului şi nu neapărat priza, imi permit sa am o parere putin mai nuantata decat colegul meu, Florin. Asa cum s-a spus mai sus, Florin a punctat faptul ca partea de ceramica ar fi ceva mai buna decat turcismele dar eu o consider a fi un real dezavantaj pentru produsul in sine. Dispozitivul de extractie, chiar daca ar mai fi putin de lucrat la partea estetica, in sensul ca putin lucrat la design ar face produsul mai putin butucanos, calitatea prizei ceramice este slaba comparativ cu acesta. Acest lucru il face sa piarda teren, portelanul este ceva mai rezistent (nu se sparge asa usor) dar conectarea conductorilor si modul de fixare al clemei in corpul ceramic sunt deficitare. As sugera alegerea altui tip de priza, chiar daca nu este ceramica pentru ca suntem totusi in anii 2012 si exista alternativa unor materiale palstice cu rezistenta suficienta pentru aplicatiile casnice si nu numai. Am verificat extractorul cu cele cateva tipuri de stechere pe care le-am gasit la aparatele din casa si functioneaza perfect, chiar ejecteaza stecherele mai mari la o distanta considerabila de priza, fiind necesar sa le prindem cu mana daca nu dorim sa cada prea repede. Un singur tip de stecher nu merge prea bine, in sensul ca nu este scos, este vorba de stecherul ingust de la uscatorul de par, acesta avand capetele tesite (forma literei “V”).

Pentru ca  nu mi-a placut priza ceramica si avand instalate in casa prize Legrand, nu m-am indurat sa fac schimbul integral si am zic sa inlocuiesc doar capacul prizei. Am desfacut capacul prizei si chiar daca cel cu extractor este ceva mai mic a acoperit foarte bine zona, lungimea este ceva mai mica.

           

Capacul cu extractor s-a potrivit de minune, acum are prinderea chiar cu doua surubele fata de un surub cat avea cel original. Este timpul sa facem primele teste, introducem stecherul si observam cum piesele de extractie se departeaza.

           

Apasam cu doua degete pe fiecare parte a prizei si stecherul zboara pur si simplu din priza, greu sa il prindem in poza iar dispozitivul de extractie revine la pozitia initiala.

            

Concluzia mea este pro dispozitiv de extractie, isi merita toti banii si justifica pe deplin efortul inventatorului. Avand in vedere experienta mea, ma intreb daca nu este o varianta de luat in seama ca dispozitivul de extractie sa fie comercializat separat decat sa fie asociat cu produse de o calitate medie, sub calitatea acestui dispozitiv.

La final, considerăm că prin publicarea acestor rânduri merită să dăm şi noi un mic ajutor în promovarea acestei invenţii româneşti, extrem de simplă şi eficientă. Cine ştie, poate peste câtva timp vom putea să vedem că acest dispozitiv echipează şi prize de o calitate superioară fabricate în România, pe care să le putem cumpăra din orice magazin. Totodata, vă invit să aflaţi mai multe despre inventatorul nostru, domnul Silviu Ristea şi extractoarele sale accesand pagina de internet http://prize-ceramice.ro

 

Autori: Florin Mureşan- Grecu si VYS

Vizualizari:3517

Tags: , , ,

VYS in data de 13 iunie, 2012

Incep aceasta prezentare prin felicitarea celor care au reusit sa creeze acest blog, datorita informatiilor prezentate, un oarecare (eu), fara vreo experienta in construirea de seminee mi-am putut realiza un vis si nu exagerez deloc.

Avand in vedere acest aspect, am decis sa impartasesc cu voi experienta sau experimentul personal, din recunostinta. Nu vreau ca articolul sa fie un exemplu de “ASA DA”, pentru ca sunt constient ca se putea mult mai bine de atat insa este o experienta practica ce cred ca merita vazuta si sper sa fie utila celorlalti.

In construirea semineului am tinut cont de cateva aspecte specifice casei in care locuiesc cat si vremurilor pe care le traim. Am plecat de la necesitatea unei alternative viabile la sistemul de incalzire bazat pe gaze naturale – tot mai scumpe si tot mai putine. Am luat in calcul si posibilitatea unei caderi sursei de alimentare cu energie electrica – fapt decisiv in alegerea tipului de semineu. Astfel, am renuntat la ideea de a utiliza un focar care sa incalzeasca apa din calorifere si am cautat solutii pentru a incalzi cele doua dormitoare de la mansarda prin convectie. De asemenea, am tinut cont in pozitionarea semineului si de existenta unui geam care la un anumit moment „dadea” afara, acum fiind inutil, despartind camera de zi de bucatarie.

Prin pozitionarea semineului in locul ferestrei respective, am dorit incalzirea celor doua incaperi de la parter, iar cu ajutorul unor tubulaturi sa asigur aerul cald catre cele doua dormitoare de la mansarda.

M-am informat bine si am inceput cautarea focarului. Pentru a avea o imagine bine definita a ceea ce este in magazine, am facut fotografii cu focarele expuse spre vanzare apoi, ajuns acasa, le-am comparat – aspect, utilitate, pret. Le-am comparat cu ce am gasit pe net si am optat pentru un focar tip Ferlux cu o putere de 12kW.

 Mi-am facut un plan cam cum ar trebui sa arate semineul, in functie de spatiul ce il am la dispozitie si de structura. Am luat in calcul posibilitatea de a prelungi perioada de furnizare de aer cald si dupa stingerea focului in focar prin inmagazinarea acesteia in caramizi de samota. Am cautat cele mai bune preturi din zona, am achizitionat mortar refractar, blocuri de zidarie din BCA, profile metalice pentru structura gipscarton, fier beton, vata minerala pentru izolarea peretilor, elemente pentru cosul de fum, precum si pentru tubulaturile de aer cald.

 

Dupa stabilirea zonei de amplasare a semineului am trasat „talpa” sau baza semineului, luand in calcul greutatea intregii structuri. Am decupat parchetul si am intins o folie de plastic pentru a proteja restul suprafetei, am decupat si folia de plastic urmand sa incep construirea soclului prin pozitionarea blocurilor din BCA.

            

            

Pentru a conferi rezistenta bazei constructiei am decis intarirea cu o centura de beton armat. S-a confectionat armatura din bare de otel beton PC 10 iar cofragul s-a realizat din placi de polistiren expandat. Legarea peretilor cofragului s-a facut cu conductor de cupru fara izolatie (le aveam la indemana), am pus distantiere din BCA intre placile de polistiren si am intins cablurile cu ajutorul cuielor. Placile de plexiglas, gasite tot prin beci, s-au potrivit de minune pe placile de polistiren.

Am facut o masa de beton cat mai fluida pentru a nu lasa goluri, am turnat-o si m-am apucat de sculptat peretii pentru etapa urmatoare, placa de la nivelul 1. Intre timp am decofrat talpa si am constatat ca totul este in regula.

             

            

            

Trecem la cofrarea pentru placa, tot cu polistiren, am armat cu ce am gasit pe langa casa, s-a turnat betonul dupa aceeasi reteta, „moale dar tare” (cu mult ciment). Desi la realizarea fiecarui pas aveam in vedere si urmatorii pasi de realizat, aici mi-a scapat lasarea celor doua gauri in placa pentru tubulaturi. Nu am avut ce face si am spart, evident constatand cu aceasta ocazie cat de tare este betonul, am dat gaurile cu pricina realizand un mic „dezastru ecologic” (praf si mizerie peste tot).

            

            

Dupa ce am facut curat, s-a pozitionat burlanul proiectat pentru aductie de aer proaspat din exterior pentru ardere, solutie la care am renuntat ulterior – aerul se infierbanta si mergea in sens invers (in sus). Am pozitionat placa de granit si cateva caramizi de samota care sa protejeze placa de beton de caldura radiata de focar. S-a  facut o premontare a catorva caramizi de samota pentru a vedea cum se aseaza. Cele din golul de la geam (din spatele focarului), vor forma un perete pana la nivelul superior al focarului , restul golului pana sus fiind inchis cu placa de rigips rezistenta la temperaturi mai ridicate (roz).

                   

S-a fixat focarul pe pozitie, partea din fata se sprijina pe placa de granit iar picioarele din spate pe caramizi subtiri de samota fixate pe placa de beton cu mortar de samota. Am sapat putin in caramizi pentru a obtine orizontalitatea si stabilitatea focarului.

                    

Placile de vata minerala s-au decupat dupa cum se vede in foto, pentru a obtine un unghi de 90° si apoi le-am fixat pe perete cu ajutorul suruburilor cu dibluri metalice. Am facut o tesatura de sarma si le-am acoperit cu banda autoadeziva din aluminiu.

            

 Cu ajutorul caramizilor de samota s-au construit peretii pana la nivelul superior al focarului, in partile laterale ale acestuia, pentru inmagazinarea unei anumite cantitati din caldura emanata de focar.  Ceilalti pereti au fost realizati tot din blocuri de BCA.

                   

 Am desfiintat priza de pe peretele din spate si am pozitionat blocuri din BCA pentru protejarea firelor ramase in pereti. Am lasat o gaura pentru circularea aerului in zona care va fi inchisa  ulterior. Trecem la realizarea placii secundare, s-a cofrat, pozitionat armatura si turnat betonul. De data asta nu am mai uitat sa las golurile necesare circularii aerului in incinta!

           

            

Placa secundara (toate placile au o grosime de 5-6 cm) va fixa intreaga structura o data in plus de perete si va fi suport pentru buiandrug. Acesta este realizat din caramizi „sculptate”, fixate intre ele cu beton armat. Mi-am luat toate masurile de siguranta pe care le-am considerat utile pentru a preveni craparea acestuia fie din cauza caldurii, fie din cauza greutatii. Toate zonele care vin in contact cu caldura emanata de focar sunt facute din samota.

            

            

Burlanul pentru fum la 45 de grade din 2 elemente a fost realizat de un meserias iar la capat are prevazut un capac de curatare a cosului de fum.

                   

Partea superioara a burlanului s-a imbracat in vata minerala cu folie de aluminiu. Partea frontala a hotei a fost inchisa in sistemul cu gipscarton pe profile metalice specifice (CD+UD) si izolata cu aceleasi placi de vata minerala. La partea superioara am folosit doua straturi de 10 cm cu folia de aluminiu pe exterior (exteriorul placii de 10 cm – adica pe ambele fete).

Am cofrat si am turnat placa de beton din partea superioara – mai putin peste hota. Am turnat si un buiandrug din beton armat peste structura frontala a hotei pentru a putea construi partea superioara a structurii din BCA.

Conductele de aer cald in placa superioara a hotei le-am construit din tubulaturi din aluminiu pe structura (spiralata) din sarma otelita. Nu am fotografii cu fixarea sau asamblarea conductelor, insa se poate vedea din celelalte foto. Problema cu burlanele de aductie a aerului cald in camerele de la mansarda este ca nu am avut un loc separat de cel pentru cosul de fum si a trebuit sa le scot prin aceeasi gaura in balcon, de unde intra prin perete in primul dormitor apoi in al doilea. Din aceasta cauza semineul nu poate fi utilizat la maxim de capacitate, trebuie facut un foc moderat altfel incepe sa miroase la mansarda a burlan incins. In ultima etapa am construit partea superioara a structurii, tot din BCA.

               

               

           

           

Terminand la interior, am iesit in balcon unde am inceput construirea hornului. Ce nu se vede in imagini este armatura care intareste structura hornului. Aceasta este formata din bare de otel PC de 10, introduse in gaurile mai mari ale elementelor. Barele le-am taiat la 2 m si le-am introdus alternativ pentru ca imbinarea sa se realizeze la mijloc 4 si 4 (4 pleaca de jos – in fiecare colt in una dintre cele 2 gauri mari,  pana la 2 m din inaltimea cosului, urmatoarele 4 pleaca de la 1m inaltime pana la 3m inaltime – si tot asa). Pentru fixarea barelor in gauri am turnat lapte de mortar refractar pana le-am umplut, succesiv. Intreaga structura a cosului am postat-o pe o fundatie din beton armat. Gaura care initial era prevazuta pentru aductia de aer proaspat pentru ardere, este folosita pentru ventilatie in caz de supraincalzire.

               

               

La construirea cosului m-a ajutat un membru al familiei (si la finisaje – varuit si gletuit), in rest am facut singur intreaga structura, motiv pentru care va rog sa sa aveti intelegere pentru eventualele greseli de executie. Mai am de lucrat la finisaje insa poate sa mai stea asa o perioada. Intreaga constructie a fost realizata in vreo doua luni.

            

                           

                           

Ca experienta de exploatare a semineului,l-am folosit toata iarna trecuta si in afara de faptul ca nu trebuie incins la maxim (burdusit focarul cu lemne), totul a mers foarte bine. Am reusit incalzirea spatiului de la parter dar si cea a celor doua (2) camere de la mansarda. Pot spune ca s-a simtit diferenta fata de perioada ultimilor 2 ani in care incalzirea s-a facut cu soba cu lemne. Soba reusea sa incalzeasca parterul iar la mansarda aveam doar aerul cald ce ajungea pe zona de scara, insa insuficient pentru a incalzi dormitoarele.

Aceasta este povestea semineului meu, va doresc spor la treaba si ii incurajez pe toti cei ce isi doresc semineu si se simt in stare, sa se apuce de treaba. Nu in ultimul rand, consider ca este extrem de util sa ne impartasim experientele si va invit sa realizati prezentarile lucrarilor prin intermediul VYS Blog .

 

Autor:  Sergiu Ungurianu

 

Vizualizari:7846

Tags: , ,

VYS in data de 2 iunie, 2012

Dupa “chinurile” autorizari lucrarilor de constructie a acoperisului de tip sarpanta pentru bloc, iata ca am ajuns si la realizarea efectiva a acestuia. Un sumar si foto de la executia acoperisului vom vedea intr-un articol viitor, de aceasta data vom prezenta o mica lucrare pentru trecerea aerisirilor de la coloanele de canalizare, peste invelitoarea din tigla de beton. Este solutia gandita si realizata personal, la fata locului, asa ca am cu ce sa ma mandresc.

Acestea fiind zise, sa vedem etapele si materialele utilizate. Avem cumparate tiglele de trecere, un numar de 4 bucati (exemplarul din imagine a suferit un soc si s-a spart) ce permit utilizarea unei tubulaturi de maxim 110mm.

Pentru fiecare tigla de trecere vom utiliza o teava de 110mm din polipropilena cu lungimea de 50cm. Vom aseza tigla pe pozitie si vom fixa teava la verticala  utilizand cateva pene din polistiren extrudat.

             

Intre timp am realizat capacele din gipscarton pe care le vom utiliza pentru a acoperi partea inferioara, gaura va intra pe teava de 110mm.

Aplicam capacul din gipscarton pe partea exterioara a tiglei.

Capacul fiind montat, intoarcem tot ansamblul si il fixam intre doua bucati de lemn, ansamblul va sta orizontal, sprijinit pe capacul de gipscarton si gaura de trecere a tiglei. Va urma umplerea rostului dintre tigla si teava de PP cu spuma poliuretanica.

               

Lasam sa se usuce spuma poliuretanica, putem taia spuma in surplus dupa circa 2-3 ore.

               

S-a desfacut capacul din gipscarton si s-a taiat definitiv spuma poliuretanica, ansamblul teava – tigla este foarte bine fixat.

              

Peste spuma poliuratanica, pe exterior, s-a aplicat un cordon de mortar preparat la fata locului (1 parte ciment si 2-3 de nisip).

Inainte de montarea pe pozitie vom vopsi capatul exterior al tevii, rostul de mortar si cotul ce va inlocui piesa de aerisire. Cotul nu este ce ar trebui sa fie insa piesa terminala de aerisire ce se gaseste in comert mi s-a parut ca nu merita pretul nesimtit de circa 30 lei/bucata.

                

La interior s-a facut legatura intre capatul tevii de pe tigla si capacul coloanei de ventilatie de la nivelul terasei utilziand teava de PP de 75mm.

 

 

Vizualizari:3833

Tags: , , ,

VYS in data de 4 mai, 2012

Dat fiind ca zilele trecute am ajuns in zona Pitestiului si era in plina desfasurare Simfonia Lalelelor 2012, am selectat cateva fotografii cu diverse aranjamente florale pentru gradina si sper sa fie o sursa de inspiratie pentru amenajarile dumneavoastra. Interesant este ca la aceasta manifestare, expozitia florala organizata in centrul orasului, dealtfel intinsa pe o distanta considerabila plus expozitia de la Casa Cartii (de unde sunt majoritatea fotografiilor), nu cred ca numara mai mult de vreo 20 bucati lalele. Noroc cu exemplarele sadite in spatiul verde! Fiind prima data la o astfel de manifestare, pe langa concertele si manifestarile cu mai mult sau mai putin iz politic, m-as fi asteptat sa vad o expozitiei sau un mic colt unde sa fie prezentate specii si aranjamente florale “pe baza de lalele”, macar pentru a avea o legatura cat de cat cu denumirea “Simfonia Lalelelor“.

In fine, va las sa analizati mica galerie cu aranjamente pentru curte si gradina.

Vizualizari:4076

Tags: , , , ,

VYS in data de 2 mai, 2012

Au trecut mai bine de 10 ani de cand hidroizolatia blocului a fost refacuta si pana astazi s-a comportat exemplar, nu au fost si nici nu sunt infiltratii de apa, membrana cu ardezie este inca in stare buna. Totusi, pentru ca durata de viata a acestei hidroizolatii este aproape de limita, se impune luarea unei hotarari pentru refacerea terasei. Este binecunoscut faptul ca acoperisul tip terasa este cel mai expus conditiilor meteo si are suficiente dejavantaje fata de acoperisul tip sarpanta, din acest motiv proprietarii blocului au hotarat sa realizeze acest acoperis tip acoperis. S-au analizat cateva variante de realizare a alucrarii si s-a ales solutia cu sarpanta din lemn cu invelitoare din tigla de beton.

In acest articol vom prezenta etapa de inceput, toate demersurile realizate pentru realizarea pasilor legali privind autorizarea constructiei, de la prima sedinţă a proprietarilor până la declararea inceperii lucrarilor.

Asadar, primul pas a fost realizarea şedintei cu proprietarii în vederea punerii de acord asupra soluţiei (este recomandat ca la acest moment sa existe macar niste oferte estimative ale unor potentiale firme pentru a usura alegerea si a se cunoaste partea financiara). In urma acestei sedinte, daca nu sunt mai multe, s-a intocmit un tabel care isi doreste sa cuprinda principalele date de identificare si acordul proprietarilor plus o confirmarea a asociatiei de locatari pentru datele inscrise in acesta.

Cu acordul locatarilor si avand selectata firma care se va ocupa de elaborarea tuturor documentatiilor necesare pentru autorizare si de constructia efectiva a acoperisului, vom demara primele actiuni, elaborarea expertizei tehnice si ridicările topo plus partea de cadastru pentru bloc.

Expertiza tehnica isi doreste sa analizeze structura blocului astfel incat noua incarcare data de sarpanta sa nu o afecteze sau sa ne arate modalitatea prin care se poate realiza lucrarea. Se realizeaza intr-o perioada de 1-2 saptamani si nu ar trebui sa ridice probleme, mai ales daca este un bloc cu o structura de rezistenta solida.

Realizare cadastru si ridicari topo pentru bloc se realizeaza de o firma specializata, implica realizarea unor masuratori pe amplasament si va fi nevoie de circa 30 zile pentru finalizarea operatiunii, timp impus de Oficiul de Cadastru si Publicitate Imobiliară (OCPI), la final ne alegem cu 3 – 4 coli A4 purtand insemnele acestei instituţii.

In tot acest timp putem obtine celelalte doua documente de la Primarie, documente pe care le vom utiliza atat la obtinerea Certificatului de Urbanism (CU) cat si a Autorizatiei de Construire (AC). Prin tabelul nominal mentionat anterior s-au desemnat 2 persoane pentru  perfectarea actelor asa ca pentru una din ele, cea care va alerga efectiv pe la Autoritati, va trebui sa scoatem un certificat de nomenclatura stradala (CNC) si extrasul din PUG plus planul de incadrare in zona.

Pentru CNC s-au depus la centrul de informare din Primarie urmatoarele documente: cerere tip, copie carte identitate, copie act proprietate iar dupa cateva zile vom ridica respectivul act, platind o taxa de 8 lei.

Pentru extrasul din PUG si planul de incadrare in zona am depus următoarele documentele: cerere tip si copie act proprietate, documentele vor fi eliberare in maxim 15 zile de la depunere, taxa platita la ridicarea actelor a fost de 4 lei.

Pana la obtinerea documentelor de la OCPI mai avem de asteptat iar proiectantul nostru ne poate realiza celelalte documente necesare obtinerii CU.

 In fine, asteptarea a luat sfarsit, dupa 40 zile suntem in faza de depune a documentelor pentru eliberarea CU, dosarul a cuprins urmatoarele documente:

- Cerere tip

- Lista semnaturi

- Borderou general

- Acte proprietari ultim etaj

- Tabel acord proprietari

- Plan situatie pe suport topografic

- Certificat nomenclatura stradala

- Copie CI

- Memoriu Tehnic

- Piese desenate (plan incadrare PUG, plan situatie, foto fatada bloc)

Extrasul de PUG si planul de incadare se depun in original, urmand a fi stampilate cu viza CU si inapoiate titularului odata cu CU.

Pentru a vedea daca este emis documentul, puteti suna la telefon sau in cazul primariei Craiova, exista pe site-ul institutiei o pagina unde se publica documentele emise, acesta este un aspect pozitiv si laudabil. Durata teoretică de eliberare a CU este de maxim 30 zile, noi am reusit sa ridicam documentul dupa 15 zile, taxa de emitere a fost 20 lei. Odata cu CU primim fisele tehnice si cererile necesare pentru obtinerea avizelor si acordurile specificate in document. Transmitem CU si celelalte documente proiectantului pentru a ne intocmi dosarele pentru obtinerea avizelor specificate de CU.

Din fericire, a fost nevoie sa obtinem doar trei (3) avize, unul de la Salubritate, altul de la Mediu si ultimul de la Inspectoratul de Stat în Construcţii (ISC), sa le luam pe rand:

 1. Acte necesare obtinere Aviz de Mediu, conform dosarului depus: cerere catre director, copie CU, memoriu tehnic sau notificare, copie act proprietate, tabel nominal acord proprietari, plan situatie, plan incadrare. Termen de eliberare maxim 15 zile, practic a durat 5 zile si a implicat o taxa de 100 lei.

 2. Acte necesare obtinere Aviz de la Salubritate, conform dosarului depus: cerere tip, copie CU, copie act proprietate, tabel nominal acord proprietari, memoriu tehnic cu calculatie cantitati moloz, copie CI, plan situatie, plan incadrare. Termen de eliberare maxim 15 zile, practic a durat 5 zile si a implicat o taxa de 44 lei.

3. Pentru Acordul de la ISC va fi ultimul si se va obtine dupa întocmirea dosarului pentru obtinerea AC, vom depune la ISC o atât un dosar cu copii ale documentelor insotit de o cerere cât şi cele două dosare realizate pentru emiterea AC (unul original si celălalt in copie). Acordul de la ISC nu se taxează şi se elibereaza în cateva zile, la noi 7, in functie de cum este de incarcat Inspectorul de la ISC.

 Pana in aceasta faza au trecut 3 luni si cateva zile de la demararea actiunii si ne pregatim pentru depunerea pentru obţinerea Autorizatiei de Construire. S-a intocmit si proiectul tehnic conform masuratorilor si cerintelor expertizei tehnice.

Dosarul pentru AC a cuprins urmatoarele documente:

- Lista de semnaturi

- Borderou general

- Certificat urbanism

- Contracte proprietate spatii de la ultimul etaj

- Certificat nomenclatura stradala

- Tabel nominal proprietari

- Proces verbal OCPI si plan situatie

- Extras Carte Funciara

- Expertiza tehnica

- Referat de verificare – rezistenta

- Aviz Salubritate

- Aviz Agentia de Mediu

- Dovada OAR

- Aviz ISC

- Program urmarire

- Deviz General

- Memoriu general

- Piese desenate (plan incadrare PUG, plan situatie, plan invelitoare, desene fatade, detali sarpanta etc.)

Este ziua cea mai importanta din punctul meu de vedere, ziua cand Beneficiarul speră să finalizeze alergatura si batai de cap indusa de hartii, taxe achitate in diverse locuri, nu pot decat sa spun ca sistemul gandit de Primarie are suficiente puncte slabe si nu este prietenos cu investitorul. Mie unul mi se pare putin amuzant, ca sa nu spun altcumva, ca dupa ce eliberezi un act de la Primarie si se va depune o cerere noua aferenta unui pas urmator procedurii, solicitantul sa aduca si copie dupa acel document eliberat de Primarie. La ce foloseste atata hartie cand ar putea exista o baza informatica unde se poate verifica exact informatia? Alt aspect, de ce sa il pun pe solicitant sa plateasca la fiecare pas, cate 3 lei, 5 lei, 17 lei, asta insemnand drumuri si timp pierdut intre ghiseu si casierie, care evident este intr-o alta cladire la 500m? Putem face astfal incat la sfarsitul procedurii sa avem un total si ii spunem omului ca actul final se elibereaza doar dupa plata integrala a acelei sume, defalcata pe capitole. Sunt doar doua exemple pe care le-am constatat in aceasta mica experienta, imi doresc ca Autoritatile Locale sa isi imbunatateasca managementul si modul de lucru in aceasta directie, doar o speranta.

 Sa revenim la dosarul nostru de autorizare, l-am depus la sfârşitul lunii martie platind taxa de autorizare de 152 lei si avem de asteptat maxim 30 zile pentru eliberarea AC sau vom fi sunati daca nu este ceva in regula la dosar. In cazul nostru totul a fost in regula, am constatat in data de 18 aprilie ca a fost emisa AC consultand pagina web a Primariei si a doua zi am fugit la Primarie sa ridic actele, bucuros ca am terminat.

 Am ajuns la biroul respectiv si constatam ca mai avem putin de alergat, primul drum inainte de ridicarea AC este facut pentru a plati inca o taxa, taxa de timbru arhitect in valoare de 105 lei.

 Ridicam in sfarsit autorizatia si odata cu aceasta primim 3 cereri, prima pentru declararea datei de incepere a lucrarilor (cu 10 zile inainte de data stabilita), a doua pentru instiintarea ISC ca incep lucrarile iar a treia o vom folosi la sfarsitul lucrarii pentru anuntarea datei de finalizare a lucrarilor.

Daca la Primarie este simplu, depunem cererea completata in doua exemplare din care vom primi unul inregistrat, la ISC va trebui ca odata cu depunerea cererii sa achitam si cotele legale de 0,1% respectiv 0,7% din valoare declarata a lucrarilor. Se poate plati initial doar cota de 0,1% si la sfarsit se achita si cealalata cota insa avand in vedere ca  lucrarea se desfasoara intr-un termen scurt, 2 – 3 saptamani, consideram ca este bine sa scapam de plata si achitam integral. Alta ciudatenie este faptul ca taxele la ISC nu se platesc interitoriu ci se face plata intr-un cont direct la Bucuresti, noi a trebuit sa mergem la un oficiu postal si sa realizam plata prin mandat postal.

Aceasta a fost partea de intocmire a tuturor actelor necesare pentru autorizarea constructiei si obtinerea acesteia, suntem exact la 4 luni de la incheierea contractului cu firma care executa lucrarea si in sfarsit, am scapat de marea alergatura.

 Odata cu executia lucrarilor, sper sa va pot prezenta si aceasta faza, probabil mult mai placuta si mai interesanta decat cea privind autorizarea.

 Pentru orice alte amanunte despre procedura de autorizare si nu numai, nu ezitati sa postati un comentariu, voi incerca sa va lamuresc in masura in care experienta acumulata va fi acoperitoare sau vom apela la partenerii VYS Blog, in cazul in care aveti nevoie de vreun serviciu in aceasta directie.

Actualizare 1 

Ei bine, lucrarile au inceput, totul decurce conform planului fara a fi probleme deosebite. Chestiunea interesanta este ca descoperim ca avem de facut noi drumuri, asadar nu am scapat de hartii. Este vorba de vizarea planului de control ce contine fazele determinante la ISC, lucru care nu a fost facut pentru ca asta este sistemul si s-a schimbat, schimbarea. Pentru acest lucru se merge cu dosarul de autorizare la ISC si se depune o cerere de mana. Va dura cateva zile pana se va viza planul de control apoi, sau in acelasi timp daca lucrarea este de mica anvergura si timpul de preseaza, trebuie sa anuntam, prin completarea unui formular tip, data si ora la care sa vina inspecatorul pentru faza determinanta. Noroc ca noi avem o singura faza, definita la momentul dinaintea montajului invelitorii. Prin urmare, am depus ambele cereri si sper sa fie totul in regula.

Vizualizari:9371

Tags: , , , , , ,

VYS in data de 11 aprilie, 2012

Odata cu sfarsirea iernii, ca urmare a solicitarii unei cunoştinţe am mers să vedem de ce nu-i funcţioneză hidroforul. Acesta este instalat la casa aflată în mediul rural şi nelocuită pe durata iernii. Odată ajunşi acolo, am descoperit că era vorba de un sistem de hidrofor compact, amplasat într-un cămin chiar lîngă fîntîna. Am ridicat capacul căminului, adică o bucată de tablă rămasă de la acoperişul casei.

Am început prin a căuta semnele care să ne indice de ce era aşa de hotărît să nu-şi mai facă treaba şi acestea nu au întîrziat să se arate, în toată “splendoarea” lor, motiv de a vi le arăta şi vouă.  La prima vedere capacul cutiei de conexiuni este deformata iar carcasa motorului este afumată.

               

Cum diagnosticul de motor ars era clar, s-a realizat demontarea acestuia în vederea stabilirii celorlalte defecte.

Sa vedem care sunt  pagubele pricinuite:  capacul cutiei de conexiuni este deformat,  cutia de conexiuni este compromisă iremediabil,  elicea pentru răcirea motorului este topită,  flanşa motorului este crăpată. Toate acestea necesita inlocuire.

               

               

Am comunicat proprietarului cele două variante posibile de remediere a situaţiei, explicîndu-i avantajele şi dezavantajele fiecăreia dintre ele: una mai puţin costisitoare (refacerea sistemului hidrofor iniţial, prin înlocuirea componentelor defectate) şi una mai costisitoare (îmbunătăţirea actualului sistem hidrofor, prin transformarea sa dintr-unul cu pompă de suprafaţă, într-unul cu pompă submersibilă). A fost aleasă prima variantă.

Aşa că ne-am întors în oraş, am făcut cumpărăturile necesare, am revenit la “locul faptei”, am refăcut sistemul hidrofor precum în stadiul anterior (ba nu, mint! cel nou era mai curat), apoi am introdus apă sub presiune în instalaţia din casă. Nu pot spune că am fost surprins de ceea ce am descoperit cu această ocazie, dar nici bucuros: în casă, mai erau două “victime” ale apei care a îngheţat:  racord flexibil cu piuliţa olandeză crăpată si  robinet crapat de la bideu.

                 

Din punctul meu de vedere au fost realizate cîteva greşeli, pe care vă recomand să le evitaţi dacă nu doriţi să aveţi probleme şi implicit cheltuieli suplimentare:
- s-a optat pentru o pompă de suprafaţă,  variantă care aparent este mai puţin costisitoare fata de varianta cu pompă submersibilă; avantajul pompei submersibile este dat de fiabilitate si usurinta in exploatare;
- nu s-au luat măsurile de protecţie necesare legate de golirea instalaţiei de apă pe perioada cu temperaturi negative avand in vedere ca exista o expunere pe zonele neincalzite.

Sper că informaţiile de mai sus, precum şi de cele care vor urma, să vă fie de folos, iar atunci cînd veţi avea de făcut o astfel de alegere, aceasta să fie … “floare la ureche”

După o iarnă liniştită, înaintea căreia s-a golit apa din circuit, a venit şi primăvara. Tot printre “picături”, am reuşit să ajungem pe la “locul faptei” şi să repunem instalatia de apa în funcţiune. În concluzie, toată lumea era mulţumită: noi că ne-am făcut bine treaba, proprietarul că nu a mai avut pagube.

Nu a trecut multa vreme de la interventia la hidroforul nostru si proprietarul ne-a anuntat ca sistemul nu mai funcţioneaza.  După cîteva teste, suspiciunea s-a îndreptat spre supapa de reţinere a sorbului din fantînă. Avem sa constatam acest lucru dupa scoaterea acestuia impreuna cu intreaga teava de polietilena (PEHD),  se pare că axul supapei se afla intr-o poziţie anormală, s-a desprins şi nu-l mai ţine nimic la locul lui, axul supapei nu mai este acolo unde ar trebui să fie. Sorbul necesita inlocuire.

                     

Dacă tot a trebuit să umblăm la hidrofor, am zis că ar fi bine să profităm de această ocazie şi să aducem circuitului de apa cîteva îmbunătăţiri ce constau in urmatoarele: reamplasarea manometrului pentru o citire facilă a presiunii, adăugarea în sistem a unui filtru de sedimente – filtru cu cartuş lavabil, adăugarea unor robinete de separaţie a circuitelor, reamplasarea hidroforului pentru a obţine un spaţiu util necesar diversele operaţiuni de întreţinere a echipamentelor din acel cămin). De această dată, proprietara a fost de acord cu propunerea facuta si am plecat să facem cumpărăturile necesare.

A urmat demontarea hidroforului, l-am scos din cămin.

                

Ne-am pregătit sculele şi materialele necesare, de la cea mai mica cheie folosita la fitingurile, sorbul, filtrul si tevile de polietilena de inalta densitate (PEHD), toate sunt mai ceva ca la expozitie, isi asteapta randul la montaj.

                

Se monteaza noul sorb, acesta este prevazut cu supapa de sens pentru a preintampina golierea coloanei de apa si dezamorsarea pompei hidroforului.

                

Nici nu am terminat bine de introdus ţeava de aspiraţie în fîntînă, că din norii care ne ameninţau de ceva timp au început să ne mangie, timizi, cativa stropi de apa.

Ploaia se inteteste si isi vede nestingherita de dansul fiecarui strop de apa, fiind destul de rece ne-a obligat să ne concentrăm asupra lucrarilor, am remontat pe pozitie intregul ansamblu al hidroforului in caminul acestuia, intregind circuitul de alimentare cu apa al casei. A fost pozitionat hidroforul, s-au refacut imbinarile mufelor de compresiune pentru tevile din polietilena, s-a montat filtrul de sedimente, s-a refacut presiunea de aer si in sfarsit s-a  cuplat la reteaua de alimentare cu energie lectrica. Acoperim putul si constatam reusita lucrarii, alimentarea cu apa a circuitului functioneaza la parametrii nominali.

                

                          

În timp ce aşteptam un mic răgaz din partea ploii, s-au curăţat de piatră şi nisip sitele (perlatoarele) robinetelor din casă mai ales ca montasem în căminul hidroforului acel filtru de sedimente,  s-a verificat buna funcţionare a întregului sistem de alimentare cu apă al casei. Dat fiind ca ploaia nu ne lasa nici macar 5 minute pentru a ne strange sculele, in cele din urmă am plecat uzi leoarcă dar multumiti ca am reuşit să facem, din nou, o lucrare de calitate.

La final, cîteva sfaturi care să vă ajute să evitaţi greşelile făcute de alţii, greşeli din care intotdeauna trebuie să învăţăm si nu pe care să le repetăm:

- filtraţi întotdeauna apa obţinută din orice sursa si mai ales din cele necontrolate precum izvoarele, fîntînile, puţuri etc., în ciuda asigurărilor precum “eu beau apa asta de N ani şi nu am nimic”; pentru a afla ce filtre trebuie să folosiţi este absolut obligatoriu sa realizati o analiză completă a apei (fizico-chimică, biologică şi microbiologică) iar cu rezultatele ei mergeţi la un specialist în domeniu; calitatea apei nu este un lucru care ramane neschimbta si poate fi afectata de diversele activitati realizate la nivelul solului, atat l anivel individual cat si industrial, mai ales daca apa folosita este una foarte aproape de suprafata;
- căutaţi să folosiţi componente de calitate pentru instalaţii chiar dacă preţurile mici par mai atragatoare, lasand la o parte vorba “sînt prea sărac ca să-mi cumpăr lucruri ieftine!”, in majoritatea situatiilor componentele ieftine nu au caracteristicile declarate, au deficiente de ordin tehnic ce pot fi constatate doar ulterior, in exploatare iar rezultatul poate fi cel putin o cheltuiala inutila daca nu va afecta si alte componente ale instalatiilor ce poate ridica cheltuielile;
- fiţi adepţii instalaţiilor cît mai complete, mai fiabile, cat mai modulare, care să se poată modifica uşor şi în siguranţă atunci cînd doriţi să le faceţi îmbunătăţiri sau adăugiri;
- apelaţi la specialişti sau persoane care cunosc meserie daca dvs. nu aveti preciperea si sculele necesare executiei lucrarilor, va doresc sa evitati persoanele de tipul “nea Dorel”.

 

Vizualizari:22004

Tags: , , , , ,

VYS in data de 2 aprilie, 2012

In constructia unei case un rol extrem de important il are alegerea tipului de acoperis si invelitoare, elemente a caror importanta este data atat de aspectul pur tehnic cat si de cel estetic. O invelitoare nu se alege niciodata dupa ce am demarat constructia ci de la bun inceput, deoarece proiectantul casei trebuie sa ia in considerare toate elementele constructiei si aici ma refer la greutatea acoperisului. Despre alegerea tipului de acoperis si a invelitorii se pot spune multe, exista solutii pentru toti, de la cele mai accesibile pana la cele exclusiviste.

Pentru acest articol ne propunem sa analizam un aspect pe care l-am auzit la multe persoane care isi construiesc o casa si anume problematica legata de greutatea invelitorii. Fie ca au inteles sa aleaga de la inceput invelitoarea, fie ca au proiectat casa cu o invelitoare si apoi s-au gandit sa respecte sau nu optiunea initiala, o mare parte dintre beneficiari spune „nu optez pentru o tigla din beton pentru ca este foarte grea”. La prima vedere gandirea este corecta, omul se gandeste sa nu ingreuneze structura casei cu greutatea invelitorii si acest lucru pare ca este logic in spiritul celor mentionate mai sus. Ei bine, in locul acestui tip de tigla ei opteaza pentru tigla ceramica, convinsi fiind ca impactul greutatii este unul pozitiv.

Asadar, sa analizam comparativ doua tipuri de invelitori: tigla din beton si tigla ceramica. De la inceput doresc sa precizez ca nu este relevanta denumirea firmei sau produselor, exemplu isi doreste sa arate modul in care trebuie analizata invelitoarea din punct de vedere al greutatii, astfel ca alegerea acesteia nu fie un cal troian si sa putem adevarul despre greutatea invelitorii.

Alegem cele doua produse pe care le vom analiza si notam principalele caracteristici conform datelor oferite de producatori, in stanga avem tigla din beton iar in dreapta o tigla ceramica trasa. De mentionat faptul ca ambele produse sunt in varianta standard ofertata, tigla din beton este vopsita in masa iar tigla ceramica este natur (fara vopsea sau glazura).

Caracteristici tigla

                                                 Tigla din beton                        Tigla ceramica

-          Dimensiuni                330 x 420 mm                        240 x 410 mm

-          Greutate maxim           4,2 kg/buc                          circa 2,8 kg/buc

-          Necesar                   9 – 11 bucati/mp                   15 – 18 bucati/mp

-          Dimensiuni                 330 x 420 mm                       240 x 410 mm

Cantarim tiglele si notam greutatea unitara, tigla din beton are 4,09 kg iar tigla ceramica are 2,679 kg. Dupa cantarirea se pare ca tigla din beton este mai grea!

                   

Avand in vedere ca la montajul invelitorii calcularea necesarului se face tinand cont de dimensiunile tiglei si dimensiunile de suprapunere pe verticala si orizontala, realizam cantarirea unui numar minim de bucati pe fiecare metru patrat de invelitoare, conform datelor furnizate de producatori si anume: 9 bucati/mp pentru tigla din beton si 15 bucati/mp pentru tigla ceramica.

                     

Rezultatul masuratorii ne arata ca impresia de la prima masuratoare se schimba, greutatea unui metru patrat de invelitoare este de 37 kg pentru tigla din beton si 40,2 kg pentru tigla ceramica.

Realizam inca o masuratoare, crescand numarul de tigle pe metrul patrat cu o unitate, 10 bucati/mp pentru tigla din beton si 16 bucati/mp pentru tigla ceramica (un fel de necesar mediu).

                       

Rezultatul celei de a doua masuratori, greutatea unui metru patrat de invelitoare este de 41 kg pentru tigla din beton si 43 kg pentru tigla ceramica.

Concluzii 

Analizand aceste masuratori simple de greutate putem trage concluzii obiective care contrazic parerea unora ca tigla din beton este mai grea. Sa recapitulam totusi datele rezultate in urma masuratorilor:

- la un necesar minim de tigle pe metrul patrat de invelitoare, 9 pentru tigla din beton si 15 pentru tigla ceramica avem greutatea specifica a invelitorii de 37 kg/mp, respectiv de 40,2 kg/mp;

- la un necesar mediu de tigle pe metrul patrat de invelitoare, 10 pentru tigla din beton si 16 (cu toate ca teoretic este 16,5) pentru tigla ceramica avem greutatea specifica a invelitorii de 41 kg/mp, respectiv de 43 kg/mp;

- la nivelul suprafetei totale necesara pentru realizarea unui acoperis cu o invelitoare de 100 mp vom avea greutatile totale de  3700 kg / 4100 kg pentru tigla din beton si 4020 kg / 4300 kg pentru tigla ceramica.

Asadar, in cazul cel mai favorabil rezulta ca tigla ceramica are o greutate mai mare cu cel putin 320 kg la nivelul unei invelitori de 100 mp ceea ce contrazice parerea generala ca tigla din beton este cea mai grea invelitoare din cele utilizate in mod curent la acoperirea caselor noastre. Evident o astfel de greutate raportata la suprafata acoperisului de 100 mp nu are o relevanta deosebita, impactul asupra sarpantei este nesemnificativ sau nu exista. In final, o singura recomandare, calculati greutatea specifica a unei invelitori si apoi trageti concluzia ca o invelitoare este mai grea sau mai usoara. Aveti in vedere acest lucru de la demararea proiectului casei si alegeti invelitoarea impreuna cu arhitectul dumneavoastra tinand cont de caracteristicile tehnice ale tiglei, avantajele si dezavantajele optiunilor raportate la specificul casei, zona unde se construieste, comportarea in conditiile meteo din zona si nu in ultimul rand de partea estetica a invelitorii.

 

Vizualizari:4764

Tags: , , , ,

VYS in data de 12 martie, 2012

Eram dator cu finisarea glafului de la balconul al carui parapet este inchis cu gipscarton si izolat. Forma acestuia nu este deloc simetrica si am renuntat la optiunea glaf din PVC. Lungimea zonei frontale este de circa 2,3 m cu o latime de circa 8 cm iar lateralele au o latime maxima de circa 16 – 18 cm. Am optat pentru un glaf simplu din lemn natur, mai bine spus din panou de rasinoase. Acest panou are grosimea de 18 mm si l-am achiztionat din unul din magazinele de bricolaj, tot aici am taiat bucata frontala la atelierul lor de debitare. Pozitionam partea de mijloc si incercam sa facem sabloane pentru laterale.

Am realizat sablonul din hartie si il vom debita cu ferastraul pendular, din bucata de panou ramasa, debitam initial la lungimea necesara.

               

Trasam exact conturul sablonului si debitam la cote, la sfarsit slefuim marginile cu smirghel de 180.

               

Ajustam si capetele elementului frontal pentru o potrivire buna si deasemenea le slefuim.

Am debitat toate cele trei elemente ale glafului si le-am ajustat pe pozitie. Urmeaza finisarea inainte de montaj, pentru aceasta operatiune am optat pentru aplicarea unui lac colorat, nuanta stejar deschis.

Am lacuit integral piesele si le-am lasat sa se usuce pana a doua zi. Dupa cum arata, se simte nevoia sa adaugam inca un strat sau chiar un lac incolor dar vom vedea pe parcurs. Pentru fixarea pieselor din lemn utilizam un adeziv de montaj, in acest caz am ales Moment Super Fix pe care l-am aplicat sub forma de puncte. Lipim intai piesele de capat si apoi partea frontala.

               

Glaful nostru este aproape gata, ramane sa se usuce adezivul de montaj si daca este cazul il fixat temporar sub cerceveaua tamplariei si vom adauga niste greutati. Intarirea definitiva va fi gata a doua zi.

                

                

Lacul colorat trebuie sa se mai usuce putin si va capata o culoare ceva mai deschisa apoi il vom lacui.

                      

In acest fel am rezolvat finisarea zonei de glaf intr-un mod mult mai placut decat cu glafurile din PVC. Este o lucrare destul de simpla ce poate fi dezvolata in functie de forma glafului si placerile fiecaruia, se poate face mai gros daca spatiul o permite sau se poate continua cu o bucata de lemn pe zona verticala imbracand efectiv capatul parapetului, se poate vopsi cu alte nuante, se poate pirograva etc.

 Necesar de materiale:

- panou rasinoase 2400 x 300 x 18 mm – am ramas cu o bucata de 1400 x 20 mm pentru alte aplicatii

- un tub de Moment Super Fix, s-a utilizat doar ~ 25%

- lac colorat, stejar deschis – il aveam de la Galionul Deagostini

 Necesar scule si unelte:

- ruleta

- ferastrau pendular

- smirghel granulatie 160, 180 etc.

- pensula

- creion

Vizualizari:4513

Tags: , , ,

VYS in data de 1 martie, 2012

Prin amabilitatea lui Paul am placerea sa va prezint inca o lucrare de constructie a unui semineu, sa spunem putin diferita de celelalte. Sper ca prezentarea sa fie suficient de detaliata si explicita astfel incat sa intregeasca informatiile despre seminee, existente pe blog.

Asadar vom prezenta constructia unui semineu a carui amplasare a fost realizată in singurul loc disponibil al casutei având în vedere condiţionările spaţiului interior şi celui exterior. Sa trecem la treaba!

           

Focar utilizat pentru construcţia şemineului este din fontă, prevăzut cu geam în faţă şi are puterea nominală de 16 kW.

Date tehnice focar:

- Greutate: 168 kg
- Clasa de eficienţă: circa 70%
- Încărcare maximă a camerei de ardere: 8 kg
- Emisii CO (aprox. 13% O2): >0,40%
-Suprafaţa încălzită: 120-160 m2 (dacă locuinţa este izolată)
- Material: Fontă gri clasa 180 – grosime minimă 8mm, oţel refractar 4mm
- Geam: sticlă ceramică refractară rezistentă la 800°C
- Combustibilul utilizat este lemn (stejar, fag, carpen, frasin) cu umiditate maximă de 20%

- Timpul de ardere a lemnului la o umplere a focarului este de 4 – 5 ore (cu uşa închisă şi ventilaţia focarului la un nivel mediu.

           

Datele focarului sunt prezentate pe pagina web a firmei de unde a fost achiziţionat focarul, un produs KRATKI, costul focarului a fost de 674 EURO. Canalul YouTube al firmei  http://www.youtube.com/user/kratkieu?feature=watch

Este un focar EKO, exista si o varianta fara EKO, diferenta de pret intre cele doua focare este de aproximativ 100 EURO. Ca diferenta constructiva, focarul EKO are o usita suplimentara sub gura acestuia insa nu stiu care este rolul acestei usite suplimentare. Cand am lasat aceasta usita suplimentara deschisa (in timp ce ardea focul in focar) am observat ca geamul s-a afumat mai putin.

Coşul de fum utilizat este de tip EFFE 2, are diametrul de 22 cm şi am avut nevoie de 7,5 m. Costul materialelor pentru coşul de fum a fost  de 721 EURO.

           

Chitul de aer exterior si grilele de evacuare aer cald

Am ţinut mult ca aerul de ardere pentru semineu sa fie adus direct din exterior. In prima poză avem elementele care fac legatura cu semineul. Clapeta de reglare a aerului de ardere este manuală (exista si o varianta automatizata a clapei care este reglata cu ajutorul unui motoras si a unui termostat), din dorinţa de a nu depinde sub nici o forma de energia electrică. Putem vedea de asemenea tubulatura de aluminiu de 110 mm care face legatura cu exteriorul (coşul de fum), grila albă care se pune pe peretele exterior al casei, grilă care se poate inchide la nevoie. Grilele maro sunt grilele de pe corpul semineului pentru degajarea aerului cald in casa.

            

            

Suportul de metal

Focarul a fost aşezat pe un suport de metal realizat la faţa locului. Am ales aceasta varianta pentru ca nu stiam cum va arata semineul si nici nu aveam pozitia exacta a şemineului pe amplasament. Suportul metalic a fost realiza din ţeavă rectangulară fiind prevăzut cu şuruburi la picioare pentru a putea regla poziţia pe verticală. Am realizat suportul din ce am avut în curte, o sa vedeţi pe canalul YouTube KRATKI un suport similar dar realizat din profil mult mai subtire.

 

           

Materialul izolator – protectie termică

Casa fiind realizată pe o structura din lemn şi izolata cu vata minerala şi gipscarton, nu am făcut economie la izolatia termică şi protecţia la foc. Prin urmare am achiziţionat plăci izolatoare dedicate, acestea sunt foarte usoare, au dimensiunea 500 x 1000 mm şi poarta denumirea de IZOL. Sunt ideale pentru constructia hotelor de semineu fara sa mai necesite o alta izolatie şi deasemenea se pot folosi şi în alte cazuri, de exemplu la izolarea hornurilor ceramice sau metalice în special la cabanele sau casele de lemn sau alte zone supraincalzite.

Teste la fata locului asupra materiale izolatoare

Eram curios cum se comporta acest material, în principiu este ca o placa de rigips ceva mai groasa. Rezista cu brio la foc si căldura, încălzind cu lampa de gaz constatăm că pe partea cealaltă a plăcii de izolaţie nu se simte nici un pic de căldură.

           

          

Străpungere perete pentru cos fum

La această operaţiune am avut ceva emoţii dat fiind ca îmi era teamă sa nu dau de un stalp de sustinere. Peretele are o grosime de circa 40 cm şi este compus din scândură şi vata minerală de sticlă. Am decupat zona respectivă şi am izolat cat se poate de bine cu materialul izolator debitat la dimensiunile necesare, prins cu holtzşuruburi si lipit cu adezivul CM 17.

           

 

Fundatie cos fum

Demarăm lucrările în exteriorul casei prin realizarea fundaţiei pentru coşul de fum. Aceasta s-a realizat din beton armat circa 50 cm sub nivelul solului, 70 cm deasupra şi are cotele 50 x 50 cm.

 

Ridicarea cosului de fum

Primul element al coşului de fum este prevăzut cu o gură de vizitare fiind utilă pentru inspecţie şi curăţarea coşului de funingine sau alte elemente ce se pot aduna în această zona . Producătorul coşului de fum recomanda fixarea mecanică din 2 în 2 m pe perete sau o structura de susţinere. Am facut acest lucru dar din pacate nu prea am avut in ce sa le prind, casa fiind lemn. Le-am prins cum am putut mai bine, nu cred ca are o rezistenta extraordinară dar suplimentar am lipit elementele coşului de tencuiala casei utilizând acelaşi adeziv CM 17.

           

Suport si postament, tubulatura aer si protectie perete

Pe zona unde se amplasează focarul am turnat un postament din beton cu o grosime de 10 cm. Tubul de aluminiu pentru aportul de aer proaspăt este fixat pe poziţie la fel ca şi suportul metalic.

Fixare focar pe suport, racordare

Aşezăm focarul pe suportul de metal fără a fi fixat mecanic in vreun fel. Imbinarile de la chitul  de aer exterior au fost etanşate cu banda adeziva, am cautat in comert o banda cat mai rezistenta.

           

            

Racordul metalic la cosul de fum

Coşul de fum nemontat şi tubulatura de racordare la acesta se aşează perfect. In realitate, dupa ce am montat cosul, racordul de inox nu s-a mai aşezat aşa cum trebuie motiv pentru a trebuit să etanşez golul rămas CM 17 si apoi cu silicon negru rezistent la temperatură (1000 °C). Colierul este utilizat pe tubulatură în zona unde intră în şemineu.

           

Ridicare zidarie semineu, partea inferioara

Pentru zidăria şemineului am utilizat cărămidă refractară. Iniţial am utilizat cu mortar refractar dar din păcate mortarul refractar nu se întăreşte decât la temperaturi înalte. Se observă în prima poză că liantul dintre cărămizi este mai deschis la culoare, aici am folosit mortar refractar. A doua zi rândul de cărămizi puse pe cant nu se intarise, cand am dat jos scandura care le sustinea au cazut. Din acest motiv am renunţat la mortarul refractar si restul lucrării de zidărie am realizat-o cu adezivul CM 17, în total am consumat 3 saci.

Am mai făcut o greşeală la ridicarea părţii inferioare, am pus caramizile laterale prea aproape de peretele focarului. Am lăsat circa 2 cm, în mod normal trebuia sa las 4 cm pe laterale, în spatele focarului fiind loc suficient. Stiam ca trebuie sa am 4 cm dar in momentul zidirii pur si simplu am uitat de acest aspect.

           

           

Finalizare inchidere zidarie si finisare

S-a ridicat zidăria atât pe zona inferioară cât şi pe cea superioară, rezultând în final închiderea integrală a şemineului. La partea superioară am folosit cărămida roşie normală.

           

Finalizare cos de fum

Coşul de fum a fost livrat cu un sac de sigilant de 15 kg care costa 250 ron. Bineînţeles ca pentru întreaga lucrare este necesară o cantitate mai mare de sigilant, fiind nevoie de cel puţin 2 saci. Am renunţat să mai cumpăr încă un sac de sigilant, după ce am terminat sacul inclus am folosit adezivul CM 17.  După finalizarea lucrării am ajuns la concluzia ca este bine sa folosesti sigilantul doar la cărămizile din dreptul evacuării, acolo unde acestea se încălzesc mai mult. La mine tubul de inox a intrat în cos la al patrulea element al coşului, am verificat temperatura coşului după aprinderea focului în şemineu şi doar 3 – 4 elemente de coş se încălzesc mai tare, restul sunt din ce în ce mai reci pe măsura ce te depărtezi de racordul de inox. Partea finala a cosului de fum a fost armata cu fier beton si depaseste acoperisul cu aproximativ 1,5 m.

Pana la data scrierii acestui articol, coşul de fum a trecut printr-o furtuna puternica şi o iarna grea, cu viscol puternic. În vara cosul va fi placat cu vata bazaltica cu grosimea de 5 cm şi apoi va fi finisat.

           

Şemineul meu este gata, poza ne arata aspectul final şi încadrarea în cameră. Mă gândesc să mai pun un brau de lemn dar asta rămâne tot pentru la vară.

Teste functionale

Primul test a fost realizat cu mari emoţii pentru ca n-am reusit sa fac focul în şemineu decât după finalizarea întregii lucrări prezentate. Daca ceva nu ar fi mers bine eram obligat sa dau jos toată construcţia din cărămidă. Şi cum legile lui Murphy sunt arhicunoscute, bineînţeles ca au fost probleme !

Fac focul în şemineu, totul pare perfect până începe sa se încingă focarul apoi în casa se simte un miros de acru, încep sa ne usture ochii. Partea buna este ca problema nu se datorează fumului! În prima faza am presupus ca este de la fonta care s-a încins şi a început sa emane substanţele aflate pe suprafaţa acesteia. În casa era un fum abia perceptibil dar mirosea groaznic si te usturau ochii. Nu am mai pus lemne pe foc si am deschis toate geamurile. Mă si vedeam cu picamerul in mana demolând şemineul!

Dupa ce şemineul s-a răcit am început sa mă învârt in jurul lui dar nu aveam prea multe opţiuni, totul era închis având acces doar pe dedesubt si prin grila  de aer cald poziţionată deasupra focarului.

Norocul a surâs  datorita tehnologiei din ziua de azi, am dat grila de aer cald jos si am filmat cu telefonul prin aceasta atât cât am putut în interiorul hotei şemineului. Am găsit repede cauza, pe o margine uitasem un creion care intre timp se topise. Al doilea noroc a fost poziţionarea creionului astfel că am reuşit să îl scot destul de uşor, cu mâna. Am curăţat zona (creionul se lipise de fontă) şi am răsuflat uşurat, n-a mai trebuit sa dau jos pereţii din cărămidă.

Despre eficienta

Se încălzeşte repede, generează căldură dar cred ca are un consum de lemne mai mare decât o soba. Fără tuburi care să tragă căldura din hotă şi să o transfere în alte camere nu se merită.

Şemineul meu este amplasat într-un living de 30 mp, unde aveam 26 de grade iar în camera alăturată, deşi aveam uşa deschisă şi camerele comunica direct, nu aveam mai mult de 21 de grade. Ca şi la sobă, toată căldură stă la nivelul tavanului. În acest an am o ideie si vreu sa încerc să aduc jos căldura de la nivelul tavanului, pe scurt vreau să fac un tub cu două ventilatoare care sa tragă aerul de la nivelul tavanului şi să-l împing la nivelul podelei.

In această iarnă a trebuit sa ajung la casă în plin îngheţ, afară erau – 15 °C şi în casa 0 °C. Am făcut focul în şemineu şi temperatura în living a urcat la un maxim de 22 °C, mai sus de atat n-am reuşit. Toata ziua am bagat lemne în şemineu, după un foc puternic mai băgam 2 lemne la 2-3 ore pentru a ţine focarul încins. Ultimă dată am bagat lemne pe la ora 23, dimineaţa la ora 8 erau în living circa 16 ° iar afară – 12 °C.

Concluzii personale

Nu este foarte greu să faci un şemineu, cel mai important lucru de care trebuie să te asiguri este că nu iţi ia foc casa. Racordul de inox sa fie foarte bine izolat fata de peretele casei (la mine a fost perete de lemn), în rest nu există probleme. Focarul se încinge şi caldura vine în casa ca de la orice alta sursa de căldură.

Ca şi eficienţă tind sa cred că o sobă iţi consuma mai puţine lemne, dar nu cred ca diferenţa este aşa de mare încât să conteze.

         

Nota autor

În loc de final vreau sa mulţumesc domnului Nicolae Helerea, fără materialele publicate de dumnealui pe internet nu as fi avut curajul sa ma apuc singur de o asemenea lucrare şi bineînţeles lui VYS pentru că a adunat pe acest blog materiale despre şeminee şi alte lucrări despre amenajări şi construcţii. Avem astfel o sursa de informare şi inspiraţie care are avantajul ca oglindeşte elementele principale ale lucrărilor, imaginile prezentate şi explicaţiile acestora ne ajută să înţelegem cu uşurinţă toate detaliile şi îmi doresc ca şi alte persoane să prezinte lucrările personale pentru a ne informa reciproc şi împărtăşii experienţa dobândită în lucrări executate conform spiritului DIY.

Actualizare ianaurie 2012Finalizarea izolatie la casa in sistemul cu polistiren expandat de 8 cm grosime si izolarea cosului de fum aferent semineului cu vata bazaltica de 10cm, rezulatul se vede in foto.

cos semineu izolat

Autor: GLP 

Vizualizari:16515

Tags: , , , ,